Dowel

Wishlist de Craciun

2009-12-10T18:54:00.007+02:00

Hai ca am ajuns ... pheeeew... si la final de 2009. Inca 21 de zile din anul de gratie XXII al vietii mele...

Draga Mosule,

Am fost fata cuminte anul asta... Am muncit, am iubit, am plans si am ras, am castigat si-am cheltuit banii mei (nu-i pe-ai mamei si ai tatei), m-am stresat, m-am certat pentru idealuri, pentru cum si ce gandesc, am incercat din rasputeri sa fiu mai buna, m-am luptat cu mine sa ajung aici. Asa ca sunt putin obraznica si-ti spun ce imi doresc, cu nerusinare, listat frumos:

Materiale

1. Casa mea, calda si primitoare - fara chirie, fara proprietari, micul meu colt perfect in care sa ma pot refugia

2. Masina mea - sa ma duca unde duce si drumul, atunci cand ma apuca dorinta de a rula fin pe sosea, doar eu si muzica mea.

Spirituale

1. Un mic pelerinaj definitiv in Tara Soarelui Rasare, Japonia

... si mai mult decat toate cele de mai sus, vreau liniste, fericire... si multa, multa iubire. :P

Over and out,
Dorelu'

Comunicari oficiale

2009-12-10T17:39:00.003+02:00

Rupe-ti gatul, da-te mai repede jos din pat. Vezi sa nu aluneci pe covor in drum spre baie. Hai, hai, aranjeaza-te bine, pune-ti pe buze zambetul perfect. Lasa sifonierul sa cada pe tine, cu haine apretate si calcate la dunga.

Alearga spre birou, dar nu prea tare, nu cumva sa ajungi transpirat sau ciufulit. Sa nu iti uiti in mijlocul de transport zambetul perfect. Intra pe usa, cu incredere, la timp.

Pofteste la Comunicari Oficiale. Cc, Bcc, all intern...

Te las sa te gandesti la cate forme de pedeapsa se pot inventa ca sa fii recompensat pentru ca esti sclavul perfect.

Sa ninga

2009-12-08T17:40:00.007+02:00

Ma-ntalnesc cu Decembrie in fiecare dimineata. Miroase a ceata, a portocale, a vin fiert si a ninsoare. E zgribulit, la fel ca mine. Merge grabit tare, caci lumina e putina acum. Asa rece cum e el, e imbracat in haine de sarbatoare. Straluceste frumos, ca un miraj. Daca-l primesti in casa, s-ar putea sa te tina in pat macar 3 zile... facandu-te sa arzi... si implicit sa te afunzi cu totul in papuci de casa calzi si-n cana de ceai de fructe.

Iarna si sarbatorile nu ma plac pe mine. La final de an am multe linii de tras la sfarsitul unor bilanturi odioase pe care simt ca varsta-mi n-ar trebui sa imi permita sa le fac. Cate numere din agenda s-au mai dus, cate griji au lasat riduri pe chipurile parintilor mei, cate tigari am ars, cate lacrimi am stors, cate ore am stat la birou, urmarind cu privirea pe geam cum se scurge timpul, odata cu mine, pe scaunul incomod... Am mai lasat un an in urma mea... sau m-a lasat el pe mine in urma... tare in urma.

Astept sa ninga.

Adio sau la revedere ...

2007-10-20T21:25:00.001+03:00

Nu sunt tocmai genul care sa isi foloseasca blogul pentru dileme personale lacrimogene insa astazi voi face o concesie si voi scrie despre ceva trist si cu aer foarte personal...
Probabil ca se intampla lucruri mult mai triste in lume zi de zi, sunt oameni care isi poarta nefericirea pe chip sub masca unui atitudini calme si serene - "Da! Asta sunt! Viata mea e de cacat si sunt resemnat. A... si poate maine o sa fie mai bine." Eu nu sunt genul ala de om. Mie nu mi se pare corect sa ma resemnez si sa accept. Pentru ca sunt egoista si ma intreb de ce eu? De ce astazi in loc sa stam la un pahar, sa ne simtim bine si sa radem, am "sarbatorit" 40 de zile de cand Razvan a murit. De ce trebuia sa fie un prieten de-al meu? si de ce, dintre toti prietenii mei, trebuia sa fie tocmai omul cu care am copilarit?!
Si lista de "de ce-uri" poate continua la infinit ... De ce nu purtai ma centura? De ce ai lovit-o tocmai in structura de rezistenta? De ce am fost idioti si nu am mai vorbit de ani de zile? De ce ai zis odata o vorba si eu am zis ca inca mai e timp? De ce mi-am inchipuit ca daca parintii nostri se jucau impreuna si noi am facut asta la randul nostru, o sa vina o zi in care o sa ne uitam si noi la copii nostri facand asta?
Ma simt cel mai frustrat om de pe planeta pentru ca stiu ca sunt toate intrebari fara raspuns. TRECI PESTE!
Cum sa treci peste cand stii ca ai trecut peste ultima ta sansa?
Dar e bine sa stii si sa iti repeti mereu ca lucrurile se spun mereu la timpul lor, se fac atunci cand le simti si nu e bine sa te indoiesti prea mult daca e cazul. Pentru ca la naiba! Nu e timp. Ai doar impresia ca e timp si apoi te trezesti punand lumanari la un dreptunghi de pamant si vorbind cu o cruce. Daca vrei sa spui ceva fa-o. Astazi o sa te iubeasca, maine o sa te urasca, dar nu o sa te uite.
Eu nu o sa uit!
Nu stiu daca aceasta moarte e neaparat o lectie care se poate invata, pentru ca moartea e mai comuna decat cafeaua de dimineata si lucrurile se uita... Ideal ar fi ca de maine sa purtam toti centura, sa fim responsabili la volan si sosele din Romania sa fie perfecte. Daca puteti, invatati voi din asta, citind lamentarile mele. Nu va lasati prietenii si familia sa planga dupa voi, nu ii faceti sa sufere...

"As I open my eyes to one more day
The wind burns my face as it whispers your name
As its pulling me forward it tears me free
And the only thing left is the tears for me."
(Toto, I will remember)

Adio sau la revedere...

Aceeasi scuza mereu: Sunt beat!

2009-12-03T19:10:00.006+02:00

"Viata se scurge ca berea pe tricou", imi suna in cap Parazitii. Se spune ca suma viciilor e mereu egala cu 3. Mi-e scarba de cei care sunt treji doar atunci cand dorm sau dimineata devreme de tot. Am ajuns sa nu mai raspund la telefon dupa ora 21:00 unor prieteni care s-au inecat de mult in pahare pe jumatate goale.
Ingropati in ceva, ca sa uite de altceva, consolare intr-o forma lichida. "Nu beau apa ca ruginesc"... vorbeste deja alcoolul si in ochi e totul gol si rece.
N-am chef sa mai aud scuze de genul: nu eram eu, vorbea "un substitut de fericire pe care-l folosesc" in locul meu, iar actiunile mele sunt justificabile, pentru ca desi stiu ca gresesc, recunosc cu voce tare ca am o problema.

De azi implementez chestionarul viciilor cu toti cei ce vor sa-mi stea in preajma. Si jet!

Internetics 2009 - editia necastigatorilor

2009-11-15T16:23:00.003+02:00

Editia Internetics 2009 a reprezentat mai degraba un mare vot de blam acordat agentiilor de interactive care n-au inteles ca festivalul acesta este inca prins intr-un proces de branding/rebranding si pozitionare si ca in 2009 a fost, totusi, un festival de "marketing, branding si advertising care premiaza inteligenta online". Dupa jurizare, feedback-ul primit a fost unul transant, dur si deloc favorabil, ce anunta fiasco-ul din seara Galei, incheiat cu sintagma "necastigator"...

Putinii castigatori ai editei 2009 pot respira usurati, in timp ce unii jurati incearca sa motiveze rezultatele - un exemplu concludent fiind acest post ce ii apartine lui Razvan Matasel.

Hyperactive a participat si anul acesta la Internetics, destul de optimist in ceea ce declara inainte de festival in mod oficial organizatorilor in acest articol.
Ne-am avantat curajos in competitie cu cele mai bune si indraznete proiecte la care am lucrat anul acesta, crezand cu tarie in ele si efortul echipei ce merita rasplatit.

Rezultatul nu a fost intocmai cel asteptat, dar am punctat 2 nominalizari de care suntem mandri:

Categ. 1 - Subcateg. Servicii financiare şi real estate: website ING Bank - www.ing.ro

Categ. Campanii interactive - Subcateg. Servicii financiare şi real estate: Campania ING Card Student

Inapoi la treaba, Hyperactive! Internetics, poate ne vedem si la anul. :)

Manusile albe*

2009-10-29T11:07:00.006+02:00

nusubito ni
torinokosareshi
mado no tsuki

Ryõkan
(1758-1831)

hoţii –
neluatã a rãmas
luna din fereastrã

(traducere Manuela Miga)

Cronica spune însã cã, din sãrãcãcioasa colibã a cãlugãrului, hoţii nu au putut fura decât umila pernã ce se aşeazã, la niponi, sub picioare; în schimb, s-a nãscut poemul celebru, pe care tocmai l-aţi citit.
Pe de altã parte nu demult, carevasãzicã în acutã contemporaneitate (3 octombrie 2009), a existat o ediţie a emisiunii ,,Ne vedem la TVR’’, aşezatã defetist-generalizant de realizatoarea Marina Almãşan sub sigla: ,,De ce nu pot fi românii ca japonezii?’’
Evident, fapta poate fi înscrisã în tipicul de transgresie rromani, mult uzitat şi prin care pervers se transferã unei majoritãţi, tarele unei minoritãţi. Destul de trist, nici unul din SMS-urile ce încercau sã rãspundã la întrebare- se oferea drept premiu o camerã video HD- nu au încercat o particularizare (care români ?); sau sã fi afirmat cã, de fapt, noi nu trebuie sã fim ca japonezii.
Dintr-un anume tip de subconştient rânjeşte mereu comunizarea! Poate cã mai inteligentã, şi deloc ofensatoare pentru cineva, ar fi fost formularea: ,,De ce nu pot fi japonezii ca românii?’’

noapte fãrã somn –
doar greierii mai luptã
cu maneliştii

(Gabriel Iordan-Dorobanţu)

Asta e, pânã acum manelişti japonezi nu ştim sã existe, în datul istoric ce continuã sã ne împingã, aşa, de-a valma, spre masochism...
Oare de ce, în cazul României, femeile au rezultate mai bune decât bãrbaţii, la foarte multe discipline sportive? Putem schimba multe, înţelegându-i cât mai bine pe niponi, mai ales în ceea ce priveşte munca, tenacitatea în atingerea unui ţel!
Guverne care ,,se stricã’’ au şi ei, hoţie deasemenea; în schimb existã mai multã supraveghere a tentativelor de violenţã, mai puţini generali şi ofiţeri superiori la mia de soldaţi (d-ãia care sã se vândã pentru o stea în plus, nici atât) şi deloc universitãţi de stat profitabile doar pentru buzunarul rectorilor.

Constituţia Japoniei specificã faptul cã ,,cel mai înalt organism de putere în stat’’ este parlamentul bicameral, DIETA. Alcãtuitã din Camera Reprezentanţilor (SHÜGI-IN, 480 aleşi la fiecare patru ani sau dupã o dizolvare) şi Camera Consilierilor (SANGI-IN, 242 aleşi la fiecare şase ani sau dupã o dizolvare) DIETA este rezultatul votului universal şi secret al celor ce au depãşit 20 de ani. Micul amãnunt, care trebuie adãugat, este cã populaţia Japoniei trece de 127 milioane de locuitori iar România,Ţara Învârtiţilor, are la circa 21 milioane de locuitori, un Parlament compus din 334 deputaţi si 138 senatori.

Dacã socotiţi norma de reprezentare pentru fiecare parlamentar, s-ar putea sã intuiţi deja o faţetã a rãspunsului la problema Marinei Almaşan.

groapa de gunoi –
lumina face sã sclipescã
bucata de geam

(Adrian Grigoriu)

Un amãnunt deloc neglijabil: Primul Ministru, în Ţara Soarelui Rãsare, trebuie sã fie obligatoriu membru al DIETEI şi este numit de aceasta, Japonia fiind monarhie de drept constituţional.

Dar altceva e cu adevãrat interesant, conform Elizei Frâncu, (,,GÃNDUL’’, 27 octombrie 2009): ,,…în patria calculatoarelor şi a tehnicilor IT…nici un candidat la alegerile parlamentare...nu are dreptul să utilizeze internetul pentru a ajunge la inima electoratului. Toate acestea se întâmplă în paradisul IT– Japonia. Într-o ţară unde 95% dintre locuitori navighează pe internet!... Într-o epocă în care jumătate din lupta electorală se dă pe site-uri şi pe bloguri (aşa cum s-a întâmplat în Franţa şi SUA), japonezii nu au voie să îşi creeze site-uri noi pentru a sta de vorbă online cu alegătorii. Nu au voie nici măcar să îşi actualizeze vechile site-uri, până ce alegerile nu se vor fi consumat, scrie BBC. Iată de ce au apărut pe străzile unei metropole precum Tokyo camionaşele cu anunţuri electorale şi portavoci, caravanele, ori discuţiile cu alegătorii la colţ de stradă…Tot ce pot face viitorii parlamentari este să meargă pe lângă caravane, să poarte mănuşi albe şi să ceară politicos votul trecătorilor…Dar nu numai atât – japonezii trebuie să urmeze şi preceptele ecologiste şi de limitare a pierderilor pe care se bazează economia japoneză, aşa că nu au dreptul să împartă nici măcar un număr consistent de fluturaşi, ca să compenseze lipsa internetului. Fluturaşii „alocaţi” nu ajung de pildă într-o circumscripţie (…) decât pentru 3 la sută dintre votanţi.’’

ŞI DE CE OARE TOATE ACESTEA!?!

Iata ce mai scrie, aceeaşi Eliza Frâncu: ,,Tinerii nu cred că resursele pe care le prezintă internetul sunt destul de oficiale şi că, dacă ar apărea pe YouTube, de pildă, politicienii japonezi şi-ar pierde credibilitatea. "Politica este ceva într-adevăr serios. Tinerii nu ar trebui să se implice, pentru că nu sunt suficient de serioşi şi nici destul de educaţi în materie de politic", explică o studentă de la Universitatea Temple din Tokyo. În Japonia, potrivit cutumelor, politicienii trebuie trataţi cu acelaşi respect ca şi oamenii în vârstă.’’
Cât despre cum decurg acum campaniile electorale din Romania, ne abţinem.

la iarbã verde –
faceţi linişte sau daţi
sipotul mai tare !

(Dan Norea)

Materializatã în anii ‘70, dupã formulãri matematice ale lui Henri Poincaré şi datoritã lui Benoit Mandelbrot, cel care a descoperit o logicã în fluctuaţiile preţului bumbacului din ultimii circa douã sute de ani la Bursa din New York, dar şi experimentelor meteorologului Edward Lorentz, Teoria Haosului ar putea fi aplicatã şi campaniilor electorale.

Atenţie: cea mai des întâlnitã concepţie eronatã în legãturã cu Teoria Haosului, este aceea cã ea se referã la dezordine. Nimic mai greşit: “Haosul” din Teoria Haosului înseamnã ordine, în cel mai clar înţeles. Chaos, în limba greacã, s-ar traduce prin forţa cosmicã creatoare din nimic. Un sistem în cadrul cãruia subsistemele se manifestã liber, dupã bunul lor plac, se numeşte sistem haotic. Exemple: vremea, pendulul magnetic, ritmul cardiac, dinamica populaţiilor, o pãdure, economia globalã, o mulţime de oameni la o întrunire electoralã, peştii dintr-un lac, o centralã nuclearã, ş.a.m.d. Oamenii de ştiinţã au stabilit cã un sistem este haotic dacã e sensibil la condiţile iniţiale, se îmbinã topologic iar orbitele periodice sunt dense…

Şi ajungem la politicienii-candidaţi: ei introduc ei inşişi perturbãri în procesul de funcţionare a sistemului, citiţi societãţii, şi astfel se testeazã şi experimenteazã permanent limitele proceselor, funcţiilor dar şi ale alegãtorilor. Societatea devine mai permeabilã la nou, la schimbare şi cunoaştere, mult mai adaptatã la dinamica contextului politic şi va exploata mult mai uşor oportunitãţile de dezvoltare. ,,Teoria Haosului a stabilit existenţa a patru atractori cosmici de bază şi anume: punctul, cercul, torusul şi atractorul "străin".

Ei reprezintă forţe naturale ce crează ordine din haos. Haosul este atras de aceşti atractori, creând o ordine ascunsă. Lumea nu este organizată total de legi fizice fixe, ci se auto-organizează cu ajutorul acestor atractori.’’ (Teodor Roşca)
Dar dacã politicienii ar gândi, ar dori sã ştie mai mult despre atractori ? Cum ar putea arata fractalul, configuraţia geometricã repetabilã, în cazul societãţii umane ? Interesant ! Ştim cã mulţimea fractalã are o structurã finã, prezentând detalii la toate scãrile, este foarte neregulatã pentru a putea fi descrisã cu ajutorul geometriei euclidiene şi mai este şi autosimilarã, adicã fiecare componentã a mulţimii este imaginea redusã a întregului.

Finalitatea, cel puţin deocamdatã, este însã departe: cãci orice sistem (natural) are în esenţã o funcţionare impredictibilã- iar sistemul politic se suprapune celui natural. ,,Dacã se adunã toatã puterea de calcul a lumii, tot nu se poate prezice cu exactitate drumul parcurs de o frunzã în cãdere.’’ (Rowley)

fãrã-ndoialã
el m-a fãcut sã-mi pierd drumul-
tei înflorit

(Ada Ghika)

Destinul a peste patru mii de români, stabiliţi pânã acum în arhipelagul nipon, pare însã în siguranţã. Priviţi tabloul sfinţilor ortodocşi japonezi:

Iar acum, mai citiţi odatã poemul maestrului zen de odinioarã şi nu uitaţi cã ryökan se poate tâlcui şi han- tradiţional japonez, datând din perioada Edo (1603-1868)- iar, mai nou, astfel se numeşte un joc online. Ce dovadã mai clarã cã mulţumirea nu e adusã de lucrurile ce le avem, posedãm, ci doar de cele care ne ating sufletul- chiar dacã toate au acelaşi nume.

* Guest Post: Mircea Teculescu - Octombrie 2009.

Cate-un cui batut in orgoliu

2009-10-28T13:53:00.004+02:00

Intotdeauna temperamentul meu navalnic si gura mea sloboda mi-a facut probleme, la a caror rezolvarea am muncit mult, Mi s-a parut ca e mai bine sa iti descarci energia negativa, sa spui ce gandesti, sa te eliberezi de furia care se strange in tine.

Comportament tipic latin si destul de comun - repezeala si nervii, lipsa de calm, vorbele aruncate in vant, vorbele pline de venin spuse ca sa muste, privirile pline de subinteles - l-am preluat si l-am propagat in toate modurile comunicarii. Hate music, hate mails, hate attitude.

Si gresim cand nchidem ochii la un aspect destul de important pe care am sa vi-l prezint printr-o scurta poveste cu morala dureroasa:

“There once was a little boy who had a bad temper. His Father gave him a bag of nails and told him that every time he lost his temper, he had to hammer a nail into the back of the fence. “The first day the boy had driven 27 nails into the fence. Over the next few weeks, as he learned to control his anger, the number of nails hammered daily gradually dwindled down. He discovered it was easier to hold his temper than to drive those nails into the fence. “Finally the day came when the boy didn't lose his temper at all. “He told his father about it and the Father suggested that the boy now pull out one nail for each day that he was able to hold his temper. “The days passed and the young boy was finally able to tell his father that all the nails were gone. The father took his Son by the hand and led him to the fence. “He said, 'You have done well, my son, but look at the holes in the fence. The fence will never be the same. When you say things in anger, they leave a scar just like this one. “You can put a knife in a man and draw it out. But it won't matter how many times you say I'm sorry; the wound will still be there. A verbal wound is as bad as a physical one. “Remember that anyone with whom you come into contact is a human and all humans have value. “Anger has a deleterious effect on us all. Including our kids who observe their parents and others."

Si-acum ma voi intoarce la activitatea migaloasa de a bate cate-un cui in orgoliul meu prostesc, cu speranta ca nu veti inchide ochii si nu va veti ascunde in spatele unor vorbe spuse ca sa doara.

Sursa parabolei de mai sus.

Clientul nostru, stapanul nostru

2009-10-13T15:01:00.002+03:00

Minunatia capitalismului, sintagma "clientul nostru, stapanul nostru" promoveaza mediul concurential si incurajeaza excelenta in servisare. Jongland cu cererea si oferta, actorii pietei - clientul si prestatorul de servicii si bunuri de consum, traiesc impreuna fericiti sub semnul universal al banului. Eu am banul, tu il vrei, ce stii sa faci pentru el?

Mi-aduc aminte de o scena dintr-un roman care mi-a mers la inima. O tanara rubiconda burgheza intra intr-un magazin cosmopolit de rochii. Patroana/vanzatoare ii sugereaza ce i se potriveste mai bine, insa clienta insista pe o rochie total nepotrivita, care ii etala valurile de grasime, in loc sa ii ascunda defectele, valorandu-i trasaturile placute ale fetei si decolteului. Patroana, cu principii si bun gust si-a construit o imagine favorabila si o reputatie impecabila prin clientela pe care a imbracat-o intotdeauna impecabil. Tinand la PR-ul boutique-ului, ii rupe clientei incapatanate rochia, foarte scumpa de altfel, de pe ea. Isi asuma riscul de a pierde clienta, distruge rochia, dar isi apara reputatia si imaginea. Mai departe de propria reputatie, aceasta incearca sa vanda ceva perfect potrivit clientului, mulat pe nevoile sale, nu orice, oricum. Incasarile nu erau unicul obiectiv... ci contributia pe termen lung la educarea clientelei, la promovarea calitatii si bunului gust.

Acum ca e moda sau orice alt ceva, serviciile pe care le cumparam ar trebui sa raspunda nevoilor noastre; sa ne imbrace pentru succes si evolutie.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu imi doresc pentru clientii mei solutiile optime. Nu vreau sa vand orice, oricum, doar de dragul de a emite inca o factura. Vreau ca orice bun si serviciu care pleaca din mana si mintea mea sa fie ceea ce merita clientul, nu ceea ce crede el ca i se potriveste.

Cand ma duc la doctor ii spun: "Domnule doctor, am o problema. Ma doare in gat." De multe ori gresim si emitem ipoteze... "Cred ca am racit. Probabil am o viroza." Sau mai rau. Ne tratam singuri si ajungem sa agravam boala pentru ca ne gresim diagnosticul.

Vreau sa vii la mine, dragul meu client si sa imi spui ce nevoi ai si sa ma lasi pe mine sa gasesc diagnosticul si tratamentul. Si atunci intr-adevar vei cumpara calitate si vei evolua. Daca in schimb vrei sa porti ca doamna din poveste o "haina" pe care o are toata lumea, dar nu ii intelegi rostul si utilitatea, atunci... esti inca unul care nu a inteles nimic. O sa ai ce-ti doresti, asa cum iti doresti, mai putin rezultatul final - performanta.

Inima de cerneala - zane si cobolzi cum nu gasesti nici in Harry Potter, nici in Stapanul Inelelor

2008-08-18T13:48:00.005+03:00

Canicula imbie pe toata lumea la lenevit. Luna august transpira prin toti porii vacanta.
Pentru un strop de relaxare, se ia un copac bine crescut, cu o coroana generoasa, o pajiste pe un povarnis, o patura, un suc cu multa multa gheata, un strop de muzica buna si o carte pe masura celor enumerate mai inainte.

Cartea aleasa de mine a fost "Inima de cerneala" de Cornelia Funke. Pornind de la o problema profund axiologica, autoarea reuseste sa imbine la propriu fantezia cu realitatea, iar povestile le permit personajelor sa le paraseasca, pentru lumea reala, in schimbul unei lecturi cu adevarat seducatoare.
Responsabilizarea autorilor de carti in momentul crearii personajelor se ascunde sub pretextul unor voci de aur. Mo si Meggie, tata si fiica, au un dar cu totul aparte, provenit din dragostea lor netarmuita pentru lumea cartilor. Prin simpla lectura, cuvintele devin mieroase si se prind de limba, rostogolind afara din paginile cartilor personaje foarte colorate, reale si uneori cu adevarat periculoase.

Scriitoarea germana Cornelia Funke (n.1958) este autoarea de carti pentru copii cea mai titrata la ora actuala, concurata poate numai de J.K. Rowling. Ca şi aceasta, a fost inclusa in lista celor o suta de personalitati cu cea mai mare influenta din lume. Printre cele 40 de romane publicate, traduse în 30 de limbi si devenite rapid bestselleruri, se numara Micul vârcolac (1996), Calaretul dragonului (1997), Igraine Fara-frica (1998), Stapanul hotilor (2000, publicat si de Editura Trei în anul 2004). Cartile ei au fost distinse cu premii de prestigiu in Germania, Austria si Statele Unite (New York Times Notable Book of the Year, Preis der Jury der jungen Leser, Booksense Award, Die Bremer Besten, France Prix Livres en tête etc.), au fost reprezentate pe scena, dramatizate pentru emisiuni radiofonice si ecranizate.
Inima de cerneala (distinsă cu 12 premii internationale) este primul volum dintr-o trilogie, a carei ultima parte a aparut anul acesta.
Trilogia este ecranizata in momentul de fata la Hollywood si se anunta a fi un succes la fel de rasunator ca Harry Potter. Mai jos puteti urmari trailer-ul filmului.

Voi ce mai cititi pe timp de canicula?

Nobel pentru literatura 2009 | Herta Müller

2009-10-08T18:03:00.006+03:00

Premiul Nobel pentru literatura a fost adjudecat in 2009 de scriitoarea romana Herta Müller, emigrata in Germania in 1987, cand intra in vizorul Securitatii pentru legaturile sale cu scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat.

Teme precum comunismul si opresiunea individului sunt leitmotive in creatia literara Hertei Müller, autoarea fiind preocupata de realizarea unui portret realist al Romaniei sub comunism, vorbind despre dezradacinare si despre zbuciumul unei constiinte care vrea sa mentina pura intr-o lume a terorii.

Comitetul Nobel s-a exprimat in ceea ce o priveste pe Herta Müller: "concentratia de poezie si franchetea prozei sunt instrumentele prin care aceasta ilustreaza peisajul celor marcati de privatiuni." (in original: "with the concentration of poetry and the frankness of prose, depicts the landscape of the dispossessed.")

Premiul Nobel nu este singurul premiu obtinut de scriitoarea Herta Müller. In 1998, aceasta a primit pentru romanul "The Land of Green Plums" (trad. Taramul prunelor verzi) Premiul pentru literatura IMPAC Dublin. Autoarea spunea atunci:

"Am scris aceasta carte in memoria prietenilor mei romani care au fost ucisi sub regimul ceausist. Am simtit ca este datoria mea."

Printre alte premii castigate de Herta se numara si „Ricarda Huch", „Kleist", „Joseph Breitbach", Premiul pentru literatura Aristeion al Uniunii Europene, Premiul berlinez pentru literatura, Premiul Würth pentru literatura europeana.

Sursa

Locul II la Grand Spoof 2009- “Feriti-va de APA”

2009-10-06T13:42:00.006+03:00

Sector 7 strikes again! Efectele nocive ale... Apei, poluata de prea mult marketing si publicitate, varsate in cantitati la fel de mari precum si bugetele alocate, i-au determinat pe Parintii Uniti in Lupta cu Apa (a.k.a P.U.L.A), ingrijorati pentru copii lor, sa realizeze un scurt material informativ despre pericolele asociate consumului de Apa.

Felicitari pentru premiu, am ras cu lacrimi vreo doua zile!

Gamer (2009)

2009-10-03T16:34:00.002+03:00

Se pare ca anul 2009 este foarte prolific pentru filmele sci-fi. Tema generica a evolutiei tehnologice a omenirii este readusa intr-o alta abordare, deloc originala, dar previzibila si intuitiva, in Gamer - Jocul supravietuirii.

Daca controllerul ar fi mintea, daca ai putea sa joci Second Life cu personaje reale, daca ai putea sa ai un jucator al tau, din carne si oase - care sa omoare carne vie si sa faca sa curga sange adevarat - probabil ca ai trai in realitatea din Gamer.

Una peste alta, filmului ii lipseste savoarea. Ideea din spate e faina, dar nu produce fiori de extaz si adrenalina.

Nu prea am jucat eu multe shootere la viata mea, dar totusi am jucat cat de cat, astfel incat sa imi dau seama ca scenele din film nu prea se leaga cu game play-ul pe care doreau sa-l redea.

Anti-eroul (the villain) moare cam stupid pe la final, cam in acelasi timp cu terminarea bugetului.
Lipsit de umor, fad in scenele de actiune, pe mine filmul asta m-a facut sa-l trec rapid la film de duminica dupa-amiaza, cand vrei sa lenevesti si sa te uiti la ceva ultra-light.

Acestea fiind spuse, trailerul:

De sezon - Sistemul clientelar şi afilierea politică a trusturilor de presă

2009-09-25T14:49:00.003+03:00

Potrivit principiilor democratice pe care le regăsim în Constituţia României şi care ar trebui să guverneze asupra statului român, separaţia puterilor în stat trebuie să funcţioneze!

Presa, considerată a patra putere în stat după legislativ, executiv şi juridic, ar trebui să fie acel observator ideal al evenimentelor de interes pentru masă. Sau, ar trebui măcar să nu fie părtinitoare şi să poarte coloratură politică.

Probabil unul dintre cele mai disputate subiecte din cadrul mijloacelor de comunicare în masă l-a constituit problema subiectivismului anumitor subiecte. În special în zona subiectelor politice şi mai ales în perioadele ce preced alegeri, fie că este vorba de alegeri prezidentiale, europarlamentare, parlamentare sau locale.

Este cu atât mai grav, cu cât, modul în care se consumă informaţiile emise de media şi însăşi consumul mediatic ce continuă să ia proporţii, a generat un clivaj între informaţiile necesare unui individ şi difuzia de mesaje (atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ).

Un economist ar spune că surplusul de ofertă şi deficitiul de cereri ne-au condus către inflaţie informaţională. Adăugând peste această suprasaturare cu informaţii, fenomenul persistent de agenda setting (“presa nu reuşeşte să le spună oamenilor ce să gândească, le spune cititorilor la ce să se gândească”) transformă media într-un “berbec de atac” pentru partide şi oameni politici.

Iar dacă lupta politică se mută din Parlament, Guvern şi sedii de partid, pe ecrane şi în titluri de ziare, dar nu mai e o luptă cinstită, ci de pe poziţii fixate în trusturi media, atunci putem considera că ne aflăm în faţa controlului politic asupra media şi în consecinţă în faţa unui sistem clientelar de afiliere politică. Indivizii intră într-adevăr într-o spirală a tăcerii – a tăcerii civice, a neimplicării în procesul democratic de vot. Fie se lasă influentaţi de bombardamentul mediatic şi consumă fără să filtreze informaţia primită (fenomen comun pentru populaţia rurală care depăşeşte 50% din populaţia României), fie devin indiferenţi şi rezistenţi la expunerea la mesaje cu conţinut politic.

În funcţie de interesele fiecărui patron de trust sau de orice fel de mijloc de comunicare, ştirea va suna altfel. Se ajunge ca orice fel de ştire, fie ea absolut neutră, să aibă puţin miez de propagandă în ea. Iată de ce în România întâlnim o cultură politică de supunere, deşi aspiraţional considerăm că avem o cultură politică participativă demnă de orice stat membru al Uniunii Europene.

Televiziunea Română a difuzat pe 23 septembrie 2007 un material obţinut cu ministrul în funcţie la acea vreme, Remeş, luând mită de la Gheorghe Mureşan. Un aspect delicat, tratat cu oarecare responsabilitate de cei de la TVR. Pentru că pentru prima dată în mulţi ani, o televiziune îşi respectă statutul de câine de pază al democraţiei, şi spune oamenilor ce se petrece realmente. Reacţia Clubului Român de Presă, care se vrea o instituţie liberă de cenzură şi care încurajează libera exprimare a fost total neaşteptată. În loc să sprijine TVR-ul, Cristian Tudor Popescu, preşedinte al CRP pune problema astfel: respectiva casetă era sau nu de interes public?

Din 2007 până în 2009, în prag de alegeri prezidenţiale, nimic nu s-a schimbat. Această anomalie prezentă în mass media românească este perpetuată drept moştenire dureroasă a fostului regim comunist.

Soluţia, utopică de altfel, este adoptarea unei legi care să dezbrace măcar formal mass media de coloratura sa politică, similar modului în care se face când este numit un Preşedinte; mai mult, dezvoltarea onestă a unui pachet de legi drastice împotriva mitei şi corupţiei.

Dar asta ar fi posibil cel mai probabil la Paştele Cailor, chiar în momentul în care plopul va face pere şi răchita micşunele, să-mi fie iertat!

Inc-o frunza, inc-o toamna

2009-09-24T17:37:00.004+03:00

Radu zice ceva de sfarsit de vacanta. Eu intreb: care vacanta?

Intr-adevar, a mai zburat o frunza galbejita dintr-un copac si-a mai venit inc-o toamna prafuita. Toamna se numara bobocii, restantele, chiriile, depresiile si se pregatesc bugetele si locatiile de Craciun si Revelion.

Ce-am facut eu vara asta? Ca nu pot sa-i zic vacanta...

Multe. Da' n-am chef sa fac o lista. Nu vreau. Sincer refuz sa trec pe-o hartie/pagina web ce mi-am propus sa fac si sa vad negru pe alb ce n-am reusit sa fac.

De ce? Eh, copchii mosului', cand o face plopu' pere si rachita micsunele, atunci o sa ma vedeti si pe mine cu planu' cincinal in brate si cu bratele pe piept, zicand: pan'aici!

Nota informativa: Acest post este scris intr-un sictir total. Distractie placuta la mare celor care au timp si nu stiu ce sa faca cu el.

Cum e in "stresiune"

2008-01-28T11:42:00.002+02:00

Am ajuns la concluzia ca daca mi-as pune viata pe un grafic, reprezentarea ar fi eminamente sinusoidala - si aici merge bine citatul "life is hard and so am I". Nimic nu iese din prima, nu se poate face nimic fara sa storci fiecare strop de rabdare, fiecare moment de calm - sange si sudoare, pentru putinul care iti ocupa tie existenta.

Un proiect la geopolitica se transforma in obligatoriu cu o zi inainte de examen, o tema la publicitate dispare brusc, un proiect la retorica moare prematur (coeziunea bate-o vina)... si iti dai seama ca esti asa mic in oceanul asta de "dar daca variabila X intervine ... sa zicem... ACUM?!!".

Cum ma simt?

Si totusi imi sta pe buze asta...

Focus, focus, focus!

Sunt in stresiune da! Si tanjesc sa ma duc la serviciu, sa nu mai fiu legata de sute de foi care plutesc dezagregate in jurul meu. Cuvinte, cuvinte, cuvinte. Si totul are un rost, bineinteles! Sinusoidal, ca asa e totul, nu de ieri, nici de azi, de la inceput.

O tu, inger al haosului, citesti?

Un fel de poveste cum e "Capra cu trei iezi" numita: "Petreceri marca FCRP"

2007-10-25T21:27:00.001+03:00

Tipologia studentului clasic dornic de distractie, de traire maxima a exaltarii specifice perioadei 18-25 de ani se muleaza perfect si peste identitatea socio-culturala a studentului la Comunicare si Relatii Publice. Astfel, din dorinta de sporire a coeziunii sociale, de eliminare a frustrarilor provocate de sesiune, de a petrecere intru acest spirit studentesc s-au nascut Petrecerile marca FCRP.

Totul a inceput la "Cine e VLD?", cu muzica "de vama", un nou concept care evoca fenomenul numit Vama Veche si festivalul Stuf Stock. Acolo si atunci s-a scris istorie. Pentru prima oara dupa esecul numit Balul Bobocilor de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice (2006), anul I a reusit sa se cunoasca cu adevarat in afara bancilor facultatii, sa interactioneze in afara spatiului de pe forum si sa creeze o conexiune cu anii mai mari, in special cu anul II. Profesorii au raspuns de asemenea invitatiei, pentru a putea observa, cu un ochi mai mult sau mai putin critic modul in care proaspetii studenti stiu sa se distreze. Si totul a fost perfect.

A urmat la scurt timp, "TLD" ( Till ya Drop), revansa studentilor pasionati de muzica electronica si house in speta, pentru a cristaliza tendintele petrecarete ale studentilor si a scoate in evidenta preferintele muzicale ale majoritatii. Aceasta petrecere a reusit sa ii reuneasca pe petrecareti si inca o data, totul a fost perfect.
Urmatorul eveniment a avut un caracter cu totul special. Lumea deja se cunostea bine si se formase obiceiul de a petrece in stil fcrp. "Un an de forum, o seara de petrecere" a insemnat recunoasterea acelor useri care au contribuit cu informatii esentiale pe forum, care au batut recorduri la numarul de posturi si in primul rand la exprimarea recunostintei fata de cei care au initializat forumul ca mijloc de comunicare eficienta intre membrii aceluiasi an de studiu, dar si intre membrii de ani diferiti. Da! Totul a fost perfect.
Adancind problema gusturilor muzicale s-a creat si "House Party". Public mai putin. Atmosfera la fel de calda. Si mereu aceiasi vapori de alcool imbinati cu buna dispozitie. Totul a fost perfect!!!??? (deja perfectiunea devenea enervanta).

Si pentru ca deja intervenise dependenta fata de aceste intalniri bahice, studentii veseli s-au regasit la "O 9 zi o 9 petrecere!!". Party Time!!! spuneau organizatorii, iar acel moment de distractie a fost perfect.

Nu s-au saturat pe anul universitar 2006 - 2007, si au incheiat cu "Cheful cel mai tare!!!!!!!", un omagiu adus formatiei Genius, formatie a copilariei noastre gimnaziale, care a sintetizat in piesa Cheful, atitudinea fata de ceea ce deja semnifica o petrecere marca fcrp. In ciuda caldurii sufocante, totul a fost perfect.
Peste toata aceasta atmosfera de buna dispozitie a navalit in toamna anului 2007, nu lupul cel rau, ci anul I - Bobocii. Lumea deja se obisnuise sa petreaca, a dat in exces, locatia a fost arhiplina, noii veniti au aparut plini de entuziasmul transmis deja pe calea folcorului intern al facultatii si iata cum intr-o singura seara s-a dus dracului toata perfectiunea.
Probabil asa cum ma simt eu acum s-a simtit si Lucifer dupa ce si-a luat un sut in fund si a fost dat afara din Rai. Mandria, entuziasmul haotic, excesul, lipsa de spatiu, ventilatia proasta, muzica slaba din punct de vedere calitativ, toate au ruinat perfectiunea mentinuta timp de 6 petreceri. Intr-adevar, o perfectiune relativa, perfectiunea mea, care s-a ruinat la "Carmaz Party", prima petrecere din anul universitar 2007-2008 . Sincer, sunt dezamagita crunt si inca incerc sa lipesc bucatele imaginii odata intacte pe care o aveam despre colegii si prietenii mei.

Zboara puiule, zboara!

2009-09-16T19:50:00.002+03:00

Un pas mic, cat un pitic si timpul a expirat. Am mai pus lacatul pe o etapa aseara. Poate ca suna putin melancolic si trist postul asta, dar nu e asa!

Pun harta Europei pe masa si cu tintisoare mici imi marchez ultimii 3 ani din viata... S-au imprastiat precum creierii unui mafiot american din anii '70 pe peste tot.

Ne-am facut mari, copii! Atat de mari incat nu cred ca pot sa sper sa va mai adun pe toti la un loc sa va zic cat imi sunteti de dragi, cat imi e de dor de voi, dor de noi...

Intr-o septembrie calduroasa alergam dupa Cassirer prin librarii si anticariate... atunci am descoperit minunata macare ieftina de cantina si covrigii brasoveni de la Romana.

S-a dus pe apa sambetei sentimentul asta. Adrenalina unei clipe pe care stii sigur ca o simti pe moment si ca dispare in vaporii de alcool de dupa.

S-au dus clipele minunate in care ziceam "Eu sunt mic, nu stiu nimic! Am venit aici sa invat."

Nemernicului cuceritor - un sfat bine intentionat

2009-07-15T21:36:00.007+03:00

Pentru ca Raluxa a scris atat de sugestiv un post pentru baiatul dragut, m-am gandit ca Nemernicul nu ar trebui sa se simta ignorat, fara un post dedicat. Asadar, dupa cum urmeaza... Femeile se lasa fascinate de baiatul rau. Pentru mine acesta a capatat titulatura de nemernic destul de recent si nu o spun peiorativ, ba din contra, sa-i zicem alint (nemernicul meu, nemernic dulce, nemi vino'ncoa si tot asa). Baiatul rau atrage femeile precum atrage cacatul mustele pentru ca pute de la distanta a nesimtire si indiferenta si cu totii stim ca, da! Indiferenta doare cel mai tare - mai ales ca loveste acolo unde suntem toti sensibili - in orgoliu.

Cu toate astea, se pare că băieţii răi câştigă mai uşor fetele.

Da, le castiga mai repede si le pierd de tot, definitiv. Deci nemernic mic ce esti, mai bine te feresti din calea mea.

Daca nu suni cu zilele... Eu sunt deja pe cale sa intalnesc pe altcineva. Asta daca nu ma vad deja cu altul. Nu-mi place sa stau sa astept sa pice stelele, sa se schimbe luna-n soare sau sa te faci tu ca iti pasa de mine dupa 3 - 4 zile de radio silence.

Daca uiti de ziua mea, de ziua noastra... Nu-i nimic. Nu era important. N-o sa uiti in schimb ziua in care o sa te dau frumos pe usa afara, dupa ce te-am incalzit bine de tot...

Daca ti-e frica sa zici gata si umbli aiurea prin porumb... Nu-i nimic, se citeste-n ochii tai baiete . Catel plouat, las, cu coada-ntre picioare, vei fi muscat intr-o zi de lumea asta rea. Intotdeauna e unu' sau una mai a dracu decat tine. Nemernicia nu a inceput si nu se termina la tine.

Daca te razgandesti din 5 in 5 minute... e ok! intr-o zi o sa ma razgandesc si eu de tot. Si va fi prea tarziu. Si chiar si atunci, nu o sa intelegi nimic. O sa te uiti cu ochii goi la mine intrebandu-te unde e proasta care plangea mai ieri dupa tine.

Daca faci pe durul ca sa te placa prietenii... Adu-ti aminte ca ai trecut de pubertate. Du-te o zi, doua la curve sa te simti barbat. Lasa uralele celorlalti din gasca, care oricum te invidiaza ca esti singurul care nu doarme noaptea singur in pat.

Si daca esti mai putin nemernic, asta nu inseamna ca esti si mai putin mascul. Stai linistit, feromonii nu se masoara in cat de badaran esti. Poti sa pozezi in greu de abordat, dar nu exagera. Pana si nemernicii se simt cateodata singuri. :)

Later Edit: Cateodata, baiatul dragut si nemernicul cuceritor pot fi unul si acelasi - depinde de contextul, continutul si subiectul relatiei. Pentru case study dati-mi un mail. ;)

Si pentru fetele care au prin jur cate un nemernic cuceritor:

*Acest post este un pamflet - orice asemanare cu vreunul din nemernicii care mi-au taiat calea este pur intamplatoare.

Unde as vrea sa fiu in seara asta...

2008-02-21T14:11:00.006+02:00

N-as merge in Kristal pentru un D.J. obosit, dar pentru un eveniment jazz cu siguranta! Din pacate timpul nu-mi permite. Raman cu regretul si cu speranta ... Poate imi povesteste si mie cineva cat de frumos a fost.
Sursa: Comunicatemedia

Keiko Matsui inseamna pasiune pentru muzica, inseamna muzica pentru suflet, inseamna creativitate si inseamna: Moyo! Cel mai de success album al artistei japoneze lansat de curand in Los Angeles. Se spune ca prin muzica inregistrata, artista si-a deschis total inima si sufletul (Moyo inseamna in Swahili inima si suflet). Acest album a fost inregistrat in trei locatii, Africa de Sud, Japonia si Statele Unite, si la realizarea lui au mai colaborat si alti artisti, cum ar fi: Hugh Masekela, Richard Bona, Gerald Albright & Paul Taylor.

Matsui este una dintre cele mai recunoscute artiste contemporane. Cu peste 1.2 milioane de albume vandute mondial si aparitii in aproape toate salile importante de concerte din lume, in primavara aceasta porneste la drum intr-un nou turneu.

Una dintre primele destinatii ale turneului din Estul Europei este Romania, unde artista va concerta in data de 21 februarie la Kristal Glam Club. Keiko Matsui va fi insotita de trupa sa.

Complex

2008-03-20T17:28:00.007+02:00

E usor sa crezi ca esti comunicativ. Eroul feroce al unei societati bazate pe comunicare este complet integrat in acest sistem special definit - se balanseaza pe lianele-conexiuni si transmite orice, oricum, oricand. Iar noua tuturor ne este la indemana sa ne identificam cu el. Putem spune orice in teorie. Mijloacele abunda. Momentele de asemenea. Zilnic ne aflam in milioane de contexte care ne permit sa ne manifestam cam in orice fel ne trece prin cap. Si noi profitam.
Insa tot atat de des ni se intampla sa ignoram problemele evidente de comunicare pe care le intampinam. Pentru ca nu suntem eroi asa cum ne place sa credem. Nu te poti potrivi perfect in orice grup. Nu poti fi lider informal de fiecare data. Nu toate opinii tale sunt pertinente. Si nu, nu ai intotdeauna dreptate.
Frumos ar fi sa fie asa, dar nu e cazul. Si atunci ce faci dupa ce ai depasit primul pas: acceptarea faptului ca ai o problema. Esti un om deschis, comunicativ, debordand de entuziasm si idei - dar ti se mai intampla sa stai cu urechile astupate - auzind, dar nu ascultand. Eroarea e umana, corectarea ei la fel. Primul pas in acest demers este auto-analiza. Setarea clara a obiectivului - schimbarea comportamentului sau abordarii - urmeaza indeaproape. Si apoi partea cea mai frumoasa - iadul aplicarii. Stii ce e gresit, stii cum e gresit, stii ce e de facut, stii unde vrei sa ajungi si acum trebuie sa iti sufleci manecile si sa treci la treaba.
Bafta! E complex...

Bannere idioate

2008-04-29T18:46:00.005+03:00

Cat poti sa suferi de banner blindness cand bannerele iti apar literalmente pe meniul de search al unui site si nu poti sa le muti sau sa le inchizi? Tampesti, te enervezi si pleci. Cu siguranta nu dai click. Dar ti s-au mai dus cateva secunde pretioase din viata ... Ah!!!

Si offtopic ... o melodie pentru o stare post-sarbatori:

Unkle canta la B’ESTFEST 2008

2008-05-17T17:33:00.005+03:00

Festivalul B’ESTFEST 2008 va avea loc anul acesta in zilele de 4, 5, 6 si 11 iulie (AFTERSHOCK), in cadrul complexulului Romexpo. Organizat de Emag!c Entertainment, festivalul se va desfasura anul acesta pe o suprafata de aproximativ 40.000 de metri patrati, fiind asteptati intre 75.000 si 85.000 de spectatori pe parcursul celor patru zile.
Printre artistii anuntati pana acum pe afisul festivalului se numara Alanis Morissette, Cypress Hill, UNKLE, Kaiser Chiefs, Manic Street Preachers, Stereophonics, Nelly Furtado, Manu Chao, Roisin Murphy (Moloko), Sunrise Avenue, Judas Priest, Primal Fear si multi altii.

Infiintata in 1994 de catre James Lavelle si Tim Goldsworthy, trupa britanica UNKLE a debutat discografic chiar in acelasi an, cu albumul “The Time Has Come”. Doar un an mai tarziu, componenta UNKLE se schimba: Tim Goldsworthy alege sa se implice intr-un alt proiect, locul sau in trupa fiind luat de DJ Shadow.

In 2007, UNKLE - in formula James Lavelle si Pablo Clements - a pornit primul turneu mondial din cariera, pentru a sustine noul album al trupei, “War Stories”. Turneul a inceput la Londra, pe 5 iulie 2007, la Islington Academy, biletele epuizandu-se cu o luna inainte de ziua spectacolului! Dupa succesul concertului din Londra, UNKLE a devenit unul dintre numele preferate ale festivalurilor internationale, sustinand show-uri in fata a zeci de mii de oameni la Sziget (Ungaria), MELT! (Germania), Benicassim (Spania), Reading (Marea Britanie), Summer Sonic (Japonia) sau Pukkelpop (Belgia). Anul trecut, pe 31 august, UNKLE a concertat pentru prima data in Romania, la Delta Music Fest.

SURSA

Eu una mor de nerabdare sa ii vad live, desi am senzatia ca intra la categoria de trupa care nu aduce nimic nou pe scena. Pana una alta, va las sa va delectati cu un mix de versuri ( sa ii zicem ca ar putea fi foarte bine povestea mea - ma identific foarte bine cu acest tip de continut ideatic in aceasta perioada agitata) si cu un mic demo din cum suna Unkle (

Even now in heaven there were angels carrying savage weapons.
This great evil. Where's it come from?
How'd it steal in to the world?
Who's doing this? Who's killing us?
Mocking us with the sight of what we might have known?
My mind is in a state
'Cause all i seem to do is tempt my fate
Well i try every space
But all the while we're crushing at the gate
This time, this time
Reality struck me between the eyes
I’ll burn my tomorrows
And I’ll stand inside today
At the edge of the future
And my dreams all fade away
God knows you're lonely souls
I believe there's a time and a place
To let your mind drift and get out of this place
I believe there's a day and a place
That we will go to, and I know you wanna share.
You don't wanna go there
Let me lead you by the hand
You don't wanna be there
Over the sea and down to land
As I look into your eyes
I pay no mind
I found the way
To get inside you
I'd give you peace of mind
Am I see you falling?
Am I see you falling?
I might see you falling beautiful
The same...
There's no secret to living
Just keep on walking
There's no secret to dying
Just keep on flying.
I'm gonna die in a place that don't know my name
I'm gonna die in a space that don't hold my fame.
Face my destroyer
I was ambushed by a lie
And he judged me once for falling...
His wounded heart will rise
Walking in the cold
Just keep on flying
There'll be a searchlight
On the mountain high
His wounded heart will rise
I’ll burn my shadow away
I’ll burn my shadow away
Oh, how I loved you...

Emo kitz revin in discutie

2008-05-26T15:46:00.010+03:00

Zilele astea a vuit media, cutremurata de cuvantul maret emo. Si cu ocazia asta am trecut din nou in revista problematica acestui curent,cu totii, impreuna. In hora s-au prins psihologi, sociologi, experti in comunicare, bagatori de seama, bloggeri si oameni comuni. De o parte si cealalta a sticlei (fie a monitorului, fie a televizorului) toata lumea blameaza tot ce inseamna: emo, emotional, neo-punker, fan Tokyo Hotel, idealist, copil manga.
Eu vreau sa va prezint o analiza lucida a unui politehnist care foloseste primul sau post pe blog pentru un studiu de caz istoric al acestui curent - Raduku.

Si acum, din partea mea, un mesaj pentru emo, dar si pentru noi restul care ne chinuim sa blamam, in loc sa caut solutii pentru ceea ce e prea evident si se coreleaza cu un concept pe care noi il preamarim din '90 incoace - democratie:

Parerea mea despre emo o gasiti aici.

Dor...

2008-06-01T22:18:00.008+03:00

Jazz si un paharel de vin rosu si calm. Mult calm. M-am trezit intr-o seara promitandu-mi ca o sa fac ceva pentru a obtine calmul acela. Poate ca o sa ma intorc in timp. Nici o coma nu ar strica. Orice pentru calm. Sa lasi furtuna din pahar pe masa si sa pleci sa discuti cu scoicile unde nimeni nu-ti stie numele, unde vantul iti stie numele, unde e capat de lume si pamantul nu mai e rotund. Si daca tot esti acolo, sa fie si Keiko Matsui cu Jeff Kashiwa, discutand aprins cu Yo Yo Ma despre versurile incredibile de la Unkle.
Mi-e dor de un loc in care n-am fost niciodata. Mi-e dor de ceva ce nu am avut... Si culmea e ca nu ma simt catusi de putin ciudata, pentru ca acest fenomen se cheama in lumea oamenilor mari "sa aspiri la un ideal".
N-am mai scris pentru mine de mult pentru ca mi-am pus idealurile stiintifico-fantastice intr-o cutiuta ca sa uit de ele.
Le-a gasit un polonez preocupat de genetica, spunandu-mi o poveste despre renuntare care m-a durut asa cum ma doare sa ascult The gunners dream ...
Probabil ca o sa imi gasesc si eu la un moment dat pasarea mea arc si o sa intorc arcul lumii cu ea si atunci ... atunci o sa putem sa credem in idealurile pe care le ascundem de noi atunci cand decidem ca a venit timpul sa crestem.
Sunt pe cale sa imi schimb paradigma datorita unei povesti. Vreau sa il cred pe povestitor. Vreau sa cred in valoarea de adevar a povestii. Pentru ca e asa cum am visat ... sa vina cineva si sa imi spuna: "te-ai inselat! nu toti oamenii sunt de cacat! Dar ai avut dreptate sa ai rabdare - sa speri - sa incerci sa fii ... Everybody's Messiah".