Dowel

Un nou an

2011-12-30T22:58:00.005+02:00

In spatele fiecarui sfarsit se ascunde un nou inceput - sau cel putin asa mi se intampla intotdeauna mie. In 2011 am sfarsit o etapa importanta din viata si am inceput una noua, pe cat de interesanta pe atat de frumoasa si de palpitanta.

Am trecut printr-o incercare a rabdarii. O provocare la viata, plina de speranta. A doua oara in viata. Celor care au fost acolo - le multumesc, zambind. Stiu ca intr-o zi va fi randul meu sa le rasplatesc dragostea.

Am renuntat la Hyperactive. Dupa niste ani buni in care am tot sperat sa ajungem impreuna tot mai sus. Acum sunt din nou, ca Sisif, la baza muntelui, ridicand o pietrica care promite sa se faca mare - Bakers.

Mi-am gasit jumatatea. E creativa, plina de emotii pure si perfect cizelate. M-a transformat in cineva mai bun. Upgrade! Pentru cei care n-au trait sentimentul asta pana acum - nu, nu am innebunit. Nu sunt altcineva. Sunt tot eu. Un Eu care a crescut.

Si pentru orice intreg se poate intotdeauna un +. 2 + 1 egal un mic trio fericit. O familie cu un membru patruped buclucas, rasfatat, dar plin de iubire. In timp ce eu scriu aceasta postare, Mira, pisicuta noastra cu stramosi Bleu Russie isi ascute gherutele intr-o ghirlanda de Craciun.

Inchei prin a va spune 3 lucruri importante pe care le-am (re)invatat anul acesta:

1. Mama e doar una. Si e cea mai de pret fiinta care ne este alaturi. Ea trebuie iubita, ingrijita si pretuita in fiecare secunda. Iubirea pe care ne-o da mama e cea care ne va da aripi intotdeauna.

2. Cateodata trebuie sa-ti aduni tot curajul si sa "rupi pisica". Nu pe cea din povestea de mai sus care acum darama sticla de Cola. :) Nu. Trebuie sa gasesti acel lucru din viata ta care iti face fizic rau si sa renunti cu totul la el. Chiar daca esti dependent de el si ti se pare ca ziua de maine nu va mai veni fara el. Intotdeauna vei gasi suficient cat sa poti continua si in alta parte.

3. Acel Cineva pe care-l cauti vine fix in momentul in care nu mai cauti. Ca atunci cand pierzi prin casa ceva si dupa mii de cautari disperate te lasi balta. Si intr-o zi, cautand cu totul altceva, dai peste acel ceva mult cautat. Bunicul zicea ca atunci cand te-ndragostesti parca-ti da dracul cu lopata-n cur. :)) Bunicul avea mereu dreptate. Caci atunci cand in sfarsit iubesti si esti iubit si mai mult inapoi te simti cuprins de o energie nefireasca. Te reinventezi de dragul celui pe care il pretuiesti enorm de mult.

Am terminat 2011. Aproape. Sunt pregatita pentru ce o sa vina. Pentru ca orice ar fi, am 3 lectii importante invatate chiar inainte sa pasesc in cel de-al 25-lea an de viata.

La multi ani!

M-am intors din "vacanta"

2011-11-02T14:21:00.004+02:00

Am zis eu ca revin, am revenit. :)

Speranta

2011-05-30T22:44:00.006+03:00

Draga XYZ,

Am ajuns intr-un nod si ca orice nod, acesta nu e mai prejos ca oricare altul. E tare, bine infipt in peisajul unui lucru greu, dar nu imposibil, continuat finit in 2 directii diametral opuse.
Nodul meu sta-n gat, pentru ca acum e vorba de "Choices" la un alt nivel. "Growing up" e un proces greu, al dracu de nenorocit. Pentru ca nimanui nu-i place sa "grow up". Complexul de Peter Pan ne face sa ramanem stuck in astfel de noduri.
Mi-a fost greu sa-l desfac...

In curand voi incepe un nou drum. Las in urma Hyperactive. Gata... Am spus-o, negru pe alb 2.0... mai bine zis 2.1..., pentru ca incep un nou capitol.
Cred ca am invatat multe cu ajutorul unor "personaje" cu caracter puternic, care m-au invatat mai mult decat "meserie".

A fost dificil sa iau o astfel de decizie. N-a fost o decizie de moment, dar nici cantarita. A fost o decizie care s-a decantat ca nisipul pe fundul unui pahar.

... si acum ce? acum pauza publicitara. (Bebelusele... dans!)

Revin eu,
Dora

Avem timp

2011-04-07T12:50:00.002+03:00

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

Octavian Paler - Avem timp

Sunetul tacerii

2011-02-06T01:26:00.004+02:00

Moartea exista, dar nu ca opus al vietii, ci ca parte din ea.
Si totusi ramanem uimiti, socati si intrigati de ea.

De ce mor oamenii? Pentru ca sunt imperfecti. Toti. Si se strica. Li se strica corpul sau li se strica sufletul.

In ultimele luni, 3 persoane dragi s-au imbolnavit grav. Sufletul lor s-a stricat, precum o cutiuta muzicala, odata melodioasa, acum caraghioasa si total nefolositoare.

Sinuciderile sunt precum ghicitorile, doar ca raspunsurile nu mai sunt trecute in subsol, scrise in oglinda, ca in manualele din scoala primara.
Asadar, oamenii se lupta constant sa ajunga in punctul in care sa-si poata spune: "aha! iata evenimentul sau intamplarea care l-a impins pe acel om peste limita dintre deprimare si sinucidere." Exista nevoia asta de a stii ce a condus la rezultatul catastrofal - si poate, cum ar fi putut fi prevenit.

Daca stam sa ne gandim, o societate nedreapta este o societate care face posibila exploatarea abilitatilor individului pana la limita. Traim intr-o societate nedreapta. Unii din noi nu rezista, isi depasesc limitele, sucombeaza sub presiunea acesteia.

Desigur, viata ne sperie pe toti la un moment dat. Dar nu poti trai guvernat de frica. Si dai 100% si mergi cat de departe poti. Iei ce doresti, lasi deoparte ce nu doresti. Daca lucrurile merg prost, te opresti si re-evaluezi, faci schimbari.

O astfel de moarte ma inspaimanta. Umbra mortii care incet, incet mananca viata si inainte sa apuci sa-ti dai seama, totul e intunecat si nu mai poti vedea nimic in fata ochilor, si oamenii din jur iti par straini.

Mi-as dori sa nu se mai intample... mi-as dori imunitate in fata durerii pierderii... mi-as dori sa imbatranim toti frumos, sa adormim in moarte, nu sa o provocam, prin auto-distrugere, prin renuntare, fatalism.
As vrea ca povestile triste sa nu fie scrise niciodata.

Am scris acest post de dragul de a verbaliza emotiile traite de mine din mai incoace, cand mi-am tot luat "la revedere" prematur de la oameni dragi. Nu mai am lacrimi. V-am mai spus si-a fost o data ca niciodata... Plansul.

Amintirea lor ramane, viata merge mai departe. Cinic si realist, nu-i asa?

My Blackberry isn't working!

2011-02-04T17:28:00.002+02:00

Nice British humor! :p

Intreruperi

2011-01-26T14:49:00.002+02:00

"Lumea moderna este optimizata pentru intreruperi".

Nu o sa comentez pe marginea subiectului, filmul de mai jos este suficient de sugestiv pentru ceea ce am de zis.

Post dedicat colegilor si clientilor mei.

Mai mult, mai mult, mai mult!

2011-01-22T17:12:00.005+02:00

Am observat recent ca blogosfera romaneasca trece printr-un curent sexist ce-mi aduce aminte de revolutia sexuala din anii '60 - '70, doar ca de data asta, constat cu amuzament, totul se petrece la nivel de analiza behavioristica: caprioara vs. vanatorul agil / capriorul vs. tigroaica in calduri.

Femeia face si drege, barbatul e porc si trebuie taiat de ignat, iar dragostea domne'... e pe butuci!

Mai apare un manual de "cum sa ajungi sa ai parte de un oral perfect de la o corporatista frigida"... mai o asemuire cu natura moarta a personajelor in cauza... femeia e un scaun.. daca te dor picioarele, aseaza-te pe el.

Clasificari, liste, metode, comparatii, figuri de stil - totul raportat la cativa parametri de succes, dupa cum urmeaza:

Pentru un blog masculin:
1. misoginism si insulte subtile
2. tate, cur si fluide corporale
3. ghid practic de agatat usor si fara urmari
4. denigrarea oricarui sentiment in favoarea placerii personale
5. victimizarea in raport cu sexul opus
6. predarea catre publicul cititor a unor "pseudo" lectii de viata, culese, ca basmele populare, de pe la "batrani" in meserie

Pentru un blog feminin:
1. patima, patos si scandal
2. aer de neinteleasa, ne-iubita, ne-satisfacuta
3. victimizare excesiva / auto-compatimire
4. portretul-robot al dragostei/iubirii eterne
5. atac/replica la misoginismul unui vanator
6. lectii de viata traite pe propria piele

Demanding or dependent? Aceasta e intrebarea. Sunt oare cele doua tabere in razboi?

Imi imaginez urmatorul scenariu:

Cadrul 1 - Ziua 1 - El la bere cu baietii:
- Ba, am descoperit blogul uneia... din poza pare buna rau... da' sa vezi ce aberatii scrie pe acolo... e clar ca dupa ce scrie e ori frigida, ori duce lipsa grava de _ _ _ _

Cadrul 2 - Ziua 1 - Ea la cocktailuri cu fetele:
- Vai ce frustrata ma simt fetelor! Ieri n-aveam chef deloc de munca la birou si mi-am zis "hai sa citesc niste bloguri sau reviste de femei sa ma relaxez putin"... si dau peste blogul unui nesimtit pervers care scria tocmai despre mine... si cum m-ar agata el cu aerul lui de rebel!

Cadrul 3 - Ziua 2 - El, in fata laptopului, cu berea in mana:
- Mda... m-am plictisit de youporn, pornhub... pe seara asta... prea multe servetele prin jur si mi-e lene sa duc gunoiul si sa adun cutiile de pizza de pe jos. Ar fi cazul sa ma ocup de "caprioara" frustrata cu blogul...
Se pune frumos pe scris. Si dai inainte cu tupeu.. pardon, cu talent de mare scriitor. Ii merg degetele ca "unse" pe tastatura. Ii cauta si adresa de mail tipei si ii da doar link-ul de la postare. Nah de aici.. mori de ciuda!

Cadrul 4 - Ziua 2 - Ea, jucandu-se Farmville:
- Uuuuu... mail! Cineva se gandeste la mine... pac.... deschide, apasa click pe link... citeste scursura... adica scriitura... se inroseste toata de furie si se pune pe scris. Isi rupe doua unghii de furie... loveste in bietul bloggeras... cat poate ea de tare...

Cadrul 5 - Ziua n+1, undeva in viitorul imediat - Ei doi, la un eveniment de "socializare" pe baza de alcool cu bloggeri, dupa multe zile de twittereala agresiva:
Bere, cocktailuri, carti de vizita, guru si specialisti... el cu baietii, ea cu fetele... mai un shot de kamikaze la bar, mai o mana sub centura.... ajung la el/ea acasa.
Moment de suspans, hainele zboara peste tot, se elimina frustrarea adunata... si el si ea raman satisfacuti ca au mai "aranjat" una/unul.

Un ritual de imperechere virtual a avut loc. Ca in clasa 5-a. O trag se codite, ii pun guma-n par si-apoi o tin de mana tot liceul. Sau nu. :)
Totul se petrece sub ochiul magic al publicului, dornic de dezvirginari in direct. Chiar si la nivel de suflet.

Retrospectiva: Google SEM 2010 - partea I

2011-01-06T23:19:00.008+02:00

In timp ce majoritatea dintre noi am fost ocupati in 2010 cu politica, economia si sora lor mai putin populara - criza, Google a fost foarte ocupat. Cateva dintre "minunile" Google din 2010 legate de SEM mai jos, in ordine cronologica:

In prima jumatate a anului 2010:

- lanseaza sugestii la cautare bazate pe locatie geografica pentru iPhone si Android (valabil doar pentru S.U.A.)
- revizuieste strict conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca Display URL-ul in AdWords
- introduce noi features pentru Google Places, cum ar fi posibilitatea de a posta in cateva minute continut din Google Local Business Center Dashboard: notificari, cupoane, promotii.
- optimizeaza Mobile Ad Targeting prin: servirea ad-urilor ce comunica aplicatii de mobile doar pe device-urile pe care ruleaza acele aplicatii, display url-ul devine "download link", iar targetarea dupa device sau carrier devine posibila (pentru Romania cea dupa Carrier inca nu este activa)
- incearca sa rezolve problema irelevantei reclamelor servite in Gmail prin largirea orizontului de matching contextual la mailurile recente fata de cel pe care il citesti in acel moment, in cazul in care nu gaseste relevanta in cel curent.
- lanseaza click-to-call in AdWords si apoi il imbunatateste cu Phone Extensions.
- lanseaza in beta public Google Social Search
- sugereaza competitori pentru cautarile pentru Local Business. ("nearby places you might like" pe Google Maps)
- update-urile statusurilor publice pe Facebook sunt incluse in real-time search. (link-uri, status updates, poze, filme (nu si comentarii ale fanilor).
- lanseaza in U.S si Japonia noi ad-uri pentru versiunea mobile a YouTube pe home page, search page si browser page.
- anunta un nou feature in Display Ad Builder care permite advertiserilor sa foloseasca template-uri pentru a crea InVideo overlays si companion ads in YouTube.
- se opune Chinei si permite rezultatele necenzurate.
- lanseaza AdWords Search Funnel reports, un nou set de rapoarte care prezinta comportamentrul impresiilor si click-urilor care genereaza conversii: Top Conversions report, Assisted Conversions, First and Last Click Analysis, Time Lag si Path Length.
- permite advertiserilor sa-si maximizeze reach-ul prin lansarea optiunii de Remarketing in AdWords.
- lanseaza interfata de mobil pentru Google AdWords pentru o serie mica de advertiseri in limba engleza.
- considera viteza de incarcare a website-ului un factor de ranking in SERP, totusi mai putin important decat relevanta
- lanseaza o optiune in search prin care utilizatorii se pot uita la o arhiva de tweet-uri pe un anumit subiect intr-un format timeline.
- retrage fostul program de certificare Google Advertising Professionals (GAP) si il inlocuieste cu noul Google AdWords Certification program.
- lanseaza o versiune noua a Image Search pentru Android 2.1 si iPhone 3.0+.
- aduce mai multe imbunatatiri la SERP cum ar fi: introducerea unor rezultate de brand la cautari de produse (de exemplu: pentru cautarea "biciclete" - rezultate branduri producatoare de biciclete), similar, dar cu cuvinte-cheie sub forma de linkuri catre pagini de cautare ale brandurilor, virtual keyboard (si in romana cu diacritice, schimband radical rezultatele la introducerea cu diacritice).
- lanseaza in totalitate interfata AdWords pentru mobile.
- introduce CPA bidding in AdWords lansand Google AdWords Conversion Optimizer.
- se lanseaza oficial redesign-ul SERP-ului
- prezinta noile formate de ad-uri pentru mobile
- se lanseaza Campaign Insights Tool pentru YouTube
- in AdWords se introduce Campaign Experiments
- update-ul Caffeine se finalizeaza
- in AdWords se introduce Tab-ul Analyze Competition - benchmarking-ul campaniei tale fata de concurenta pe tematica campaniei (tematica cuvintelor, ad-urilor si landing page-ului)
- isi concentreaza fortele asupra display advertising-ului, imbogatind portofoliul de site-uri din Google Content Network si lansand noi features dedicate non-search.
- retrage AdWords Report Center
- Sitelinks devine disponibil pentru orice fel de campanie
- introduce noi optiuni pentru scopuri in AdWords Opportunities Tab precum: Maintain or Decrease Cost, Increase Traffic si Balance Cost and Traffic.
- introduce diagnoza cuvintelor direct in Keywords Tab.

O prima jumatate de an destul de ocupata pentru Google si plina de schimbari semnificative care au facut pentru advertiseri derularea campaniilor mult mai "challenging" si mai "rewarding" ca pana acum.

Old Friends

2010-12-17T18:03:00.004+02:00

Am masurat cu privirea nuantele, micile insinuari, vorbele spuse, ideile care au ramas suspendate - toate, cuprinse intr-o prietenie mare... sau nu.
In care sansa se regaseste o legatura indestructibila cu cineva? In care viata e politicos sa ramai cu masca pe fata constant?

A pierde.

Presupune sa ai acel Ceva.
Presupune sa vrei mereu, constant, acel Ceva.
Presupune sa fii dependent de acel Ceva.
Presupune ca la un moment dat, nu il mai ai.
Presupune ca din acel moment, nu il vei mai avea niciodata.

Vara asta n-a fost cald. S-a lasat frigul. Inca o pierdere. Buna sau rea.
Inevitabilul s-a produs, pentru ca nimeni nu iti garanteaza acel forever after forever...

Aceasta e o poveste de genul "boy meets girl, girl meets boy". Dar nu e nimic romantic in asta. Sunt doar 7-8 ani de prietenie usor bipolara - cu stari depresive si sughituri, de pe un umar pe altul si cu tendinte maniacale de a judeca.

"Am incetat de mult sa mai incerc sa te inteleg, sa te judec, sa te observ, sa ne analizez sa te schimb".

Acum e doar ciudat... E amara dorinta: vreau sa fie ca inainte, dar nu o sa mai fie niciodata. Si niciodata n-o sa mai fie ca inainte, dar cred ca poate sa mai fie ceva. Dar acel ceva nu e ceea ce imi doresc.

Can you imagine us years from today, sharing a parkbench quietly
How terribly strange to be seventy
Old friends, memory brushes the same years, silently sharing the same fears

Mmmmm.... Ciocolata Primola!

2010-12-10T15:23:00.013+02:00

Nu credeam ca Mos Nicolae inca ma are pe lista lui... si totusi, anul acesta am primit cadoul de vis al copilariei mele: O vizita la Fabrica de Ciocolata Primola. Munti de cacao, mii de tablete alunecand in graba pe banda si mirosul grozav de ciocolata au facut deliciul zilei.

Sa va povestesc cum a fost.

Cand te gandesti "Voi vizita o fabrica de ciocolata", imaginatia incepe sa creioneze rauri de ciocolata. Cand ajungi acolo, incepe sa-ti fie un pic teama. "Oare imi vor fi indeplinite asteptarile?".
Copilului din tine ii e teama ca va fi dezamagit. Si-apoi, din senin, in fata iti apare Ionut Ciocolatescu, zambitor si degajat si incepe povestea.

Dl. Ciocolatescu e minunat, desi intrarea nu e intr-un taram de basm, ci intr-o fabrica reala! Acolo se produc zilnic o gramada de tablete, praline, batoane şi, mai nou, napolitane învelite în ciocolată. Si cand zic o gramada, nu glumesc! :)

Atentia la detalii se vede imediat ce treci de usa din poza de mai sus. Doi angajati asteapta pregatiti sa introduca oaspetii in fabrica: o doamna harnica la receptie haine si bagaje - pentru ca in fabrica e foarte cald - si un domn care imparte casti - pentru a-l putea urmari pe Dl. Ciocolatescu in timpul turului - zgomotul robotilor e destul de mare, dar suportabil.
Dupa a doua usa, alte doua doamne asteapta, pregatite cu halate si bonete sterile, papuci de plastic si desigur, lichid de sterilizare pentru maini.

Pe peretele intrarii un text de bun venit iti starneste papilele gustative - S-a incercat cu sare, paine, sampanie... [..] dar nimic nu spune mai bine "Bun venit" decat Ciocolata!

Dl. Ciocolatescu ne prezinta ingredientele secrete: banalul zahar din sfecla de zahar autohtona (buna decizie pentru salvarea economiei nationale zic), lapte praf (fara vaci aruncate din avioane, deshidratat), masa de cacao si unt de cacao.

Ne arata Rafinatorul (dublu Rafinator, as completa eu, pentru ca acesta are 2 etape de trasformare a masei de cacao in fulgi minusculi de cacao) si apoi trece repede la punctul de interes, linia de productie!

Iata cum arata minunata banda care produce cele mai dulci inimioare de ciocolata:

De la ciocolata la biscuti, din sectie in sectie, suntem rugati sa ne dezinfectam repetat pe maini. Frumos si delicios! Mai ca-mi venea sa fur o bomboana rebut - ce urma sa fie reprocesata. Quality assurance se face ambivalent: uman si robotizat, cu detectoare de metale si camere bine plasate.

Dupa atata "tortura" olfactiva, suntem invitati la partea pe care, probabil, o asteptati cu totii: degustarea ciocolatei.

Nu, n-am vazut rauri de ciocolata decat in fabricare, dar am vazut 3 fantani generoase, fructe, alune, stafide si fulgi de cereale pentru combinatii delicioase si m-am servit cu pofta din toata ciocolata pe care n-am avut-o toata copilaria.

Si ca sa dau cadoul mai departe, va spun de pe-acum, grabiti-va sa vizitati si voi Fabrica de ciocolata Primola, e deschida pentru vizitare pana pe 18 decembrie.

Visul unei nopti de vara

2010-08-04T18:21:00.004+03:00

M-am trezit in miezul unui nopti de august cu buzele sarate si pielea fierbinte acolo unde o fantasma m-a sarutat. Aveam proaspat gustul de tigari, ma ardea pielea acolo unde ar fi trebuit sa stea doua palme puternice. Aveam sentimentul ciudat ca am dat timpul inapoi, acum 100 de mii de ani, cand in povestea mea eram doi.

Promit ca n-o sa-mi mai fie dor de tine

2010-07-27T23:42:00.000+03:00

And if the night runs over
And if the day won't last
And if your way should falter
Along this stony pass

It's just a moment
This time will pass

Spune-mi o poveste

2010-07-20T01:31:00.003+03:00

"Spune-mi o poveste..." Somnul, dusman aprig il tachina - sa vina, sa nu vina, sa vina impreuna cu un cosmar. "Spune-mi o poveste" si-am sa adorm gandindu-ma la altceva. Un fel de nu ma uita intors pe dos, uita-ma, intoarce-ma inauntru, scoate-ma din mine, fa o mica revolutie din vorbe.

Si-a fost o data ca niciodata... Plansul.

Plansul de mic copil era speriat de orice contact. Nu-ntelegea de ce fetele tuturor se schimonoseau de durere cand aparea. Plans de ciuda, plans de frica, plans de durere de masea, plans de ras, plans in hohote si cascade, plans sugitat, plans suspinat, plans in tacere, plans in suflet. Plansul avea multe fete.

Plansul se considera normal. Sanatos. Rupea bariere, comunica bine, arata tuturor ce vroia. Era speriat insa de orice contact. Se temea Plansul de sine. De ce putea sa faca. Intr-o secunda rupea tot. Cum rupe ploaia de vara norii, in siroaie si racoreste tot.
Plansul rupea fete. Sfasia inimi. Scotea orice minciuna la suprafata si spala orice pacat. Plansul purifica. Ar fi vrut sa fie Foc. Sa arda, sa parjoleasca, sa lase-n urma totul curat.
Dar plansul venea si trecea. Lasa doar cicatricea unei zvacniri dureroase in urma sa.

Asta n-a fost niciodata

2010-07-19T10:59:00.003+03:00

Nu mai inteleg nimic. Dar refuz sa imi mai bat capul. Fie ce-o fi. Mi-am lasat inca o bucatica de suflet pe-o stanca, sus, la inaltime, in alta tara.

"Printesul"

2010-07-13T18:37:00.003+03:00

Printesul a decis. S-a saturat. Zice ca a imbatranit prost. A trecut varsta la care se urca pe cal si salva Printese de balauri. Vrea la mare. O mare de liniste. Oare poate fi un printes salvat? Dar oare poate fi Printesul salvat?

A fost o data ca niciodata... o clipa. Si clipa a trecut, ca oricare alta de felul ei. Asta fac clipele - trec, se petrec, se sterg cu buretele, pana cand se impletesc in timp; timpul a trecut - de la clipa aceea s-au schimbat multe. Dar unele lucruri au ramas la fel.

Printesa si-ar dori foarte mult sa salveze Printesul, doar ca inainte trebuie sa se salveze pe ea.

Put on a smilin' face

2010-07-12T01:26:00.001+03:00

What went right? What went wrong?
Was it the story - or was it the song?
Was it overnight - or did it take you long?
Was knowing your weakness what made you strong?

Nu mor caii cand vor cainii

2010-07-11T03:29:00.008+03:00

... zice-o vorba batraneasca.
Am o mica teorie. Nu e conspirativa, nu va speriati. Zice cam asa: o data la 2.5 ani, uneori pot fi 2 ani, alteori 3, de aceea facem conventia cu 2.5, se intampla ceva frate. Defapt o suma de ceva-uri, mai mult sau mai putin palpabile. Ceva-uri se tot intampla de ceva vreme, dar cred ca recurenta asta mi se aplica mie in mod dubios. Undeva, cineva o fi facand backtracking cu viata mea total aiurea.
Stau si ma-ntreb daca tot ajung in acelasi punct de ce dracu nu ma prind o data ca ma-nvart in cerc?
Am ajuns sa ma trezesc in situatii atat de familiare incat ma sperii. Incotro maine daca ziua de alaltaieri semana teribil cu cea de marti de acum 3 ani si poimaine probabil ca o sa aiba totul in comun cu miercurea de peste 4 ani?
Cineva mi-a soptit in casca azi ca nu sunt bine. Adica m-am schimbat. Da' in rau..
Pai cum sa te schimbe domne' o suma de alegeri facute sa repare o alta suma de alegeri pe care le tot cari intr-un bagaj imens dupa tine?
Mi s-a recomandat sa ma uit la un serial ... Lie to me. Pai de ce? De ce sa ma uit? Ca sa imi fie evident ce stiu deja si-ncerc sa uit? Nu merci.

Revenind la titlul postarii... mi-am tot dorit o gramada de chestii. Eu si tot restul lumii din jurul meu. Chestii de bun simt. Cum ar fi fericirea.
Al naibii cantec spune "fericirea e ceva care..." care dragii mei, e doar in capul nostru. Tu alegi cum sa fii fericit. De ce sa fii fericit. Si cu cine sa fii fericit. Daca nu esti, ai ales gresit.
Paradoxul apare atunci cand uiti ca nu mor caii cand vor cainii.

Bun venit - la infinit

2010-06-07T23:42:00.004+03:00

I keep my boys in rotation,
Door rotating.
You looking for a good time,
I’m always on vacation.
You could stop by baby,
If you want to try your luck.

Mi-am varsat multe lacrimi pe degeaba in ultimii ani. Si simt ca n-am invatat nimic. A revolving door and they always come back for more. Am inceput usor, usor sa ma indepartez de miezul problemei de fond: dependenta.

Cu totii suntem dependenti de ceva. Ma trezesc dimineata pe cafea, si torc cum toarce motorul cand ii dai gaz, cu tigara arzanda intre degete. Trece timpul, trec si momentele frumoase si alea speciale si ramane rutina de zi cu zi.

Singurul lucru pe care il pot iubi fara sa ma simt tradata sau tradatoare e munca mea. Imi stralucesc ochii precum le stralucesc pitzipoancelor de Dorobanti gablonturile ieftine, atunci cand mi se ofera ocazia sa povestesc despre iubirea mea statornica, cea care ma face sa merg mai departe.
Se spune pe la case mai mari, ingineresti, ca n-ai cum sa ai succes pe toate planurile. De cand sunt fata de Calea Victoriei, am ajuns sa vad lumea de la inaltimea unui balcon de 15 cm latime si parca sunt mai cinica decat eram acum 3 ani.

Mi-au crescut asteptarile, mi-au scazut asteptarile de la oamenii care vin si ies pe usa AIA...
M-am obisnuit sa zic "Bun venit" la infinit, stiind ca pana la urma o sa ajung la un bun sfarsit.
Amare sunt cuvintele pe care ajung sa le zic cand trag linie, ca peste linii trag bara ca puscariasii si numar momentele pe care le regret si blestem ziua in care am sperat ca de data asta o sa fie altfel.
As vrea sa fac o demonstratie de caracter si sa uit mai usor si sa iert mai putin. Balansul e cheia, problema e balastrul pe care-l tot adun si-l duc mai departe pana la sfarsitul zilei si dincolo de ea, pana la rasarit. Si la sfarsitul oricarei zilei imi pun tot felul de intrebari - intrebari la care nu mai am raspuns de mult. Iar tu, singurul care ai putea raspunde, n-o sa faci niciodata asta. De ce? si eu ma intreb acelasi lucru. Si merg mai departe, fericita ca stiu ca vine ziua aia in care lucrurile vor sta atat de diferit incat totul o sa para la un milion de ani distanta, o gluma ciudata pe care am trait-o.

Am construit un castel de nisip. Aseara a fost furtuna.

Realitatea unei renuntari

2010-04-14T11:06:00.006+03:00

Ne traim viata si murim precum am trait. Sa renunti si sa mori atata timp cat stii ca inca poti controla modul in care sfarsesti e un gest de cumplit egoism. Dar ce e rau... sa fii egoist intr-o lume care prea putin se opreste din invarteala ca sa ii pese de fiecare in parte? Te nasti singur, cand ti-e greu esti singur, cand mori, mori singur...

You died all alone
And I no longer pray
Cause if there were a God
He'd have let you stay

La revedere Serana, nu adio... niciodata adio...

Cheer me on

2010-04-12T20:08:00.005+03:00

Cum spui cuiva sa nu renunte? Cum il motivezi sa lupte? cand renuntarea e calea cea mai simpla? Probabil ca daca renuntam pana acum de fiecare data cand am simtit ca vreau sa fac asta, nimeni nu m-ar fi oprit... Si totusi cineva m-a oprit... cineva care se uita acum la mine cu ura si dispret si nici macar nu stie cat de important e pentru mine. Mi-a venit mie randul. Sa fiu cea cu pretentii. Ce pretentii absurde... Nu-ti arunca viitorul pe geam, nu uita ce simti, nu te resemna. Probabil ca nu sunt cel mai bun model. Probabil ca nu sunt nici premiul cel mare pentru care merita sa ramai in competitie. Si totusi, eu spun "fight the good the fight! fight! fight what you know it's wrong".... Pentru ca eu asta am facut. Tot timpul... de cand ma stiu, ma lupt cu mine sa nu renunt. Si mi se pare absurd sa renunti. De ce? Pentru ce mai traiesti? Daca alegi mereu sa fii in defensiva si nu in atac? Probabil ca ... A venit timpul sa renunt si eu. Tot timpul am luptat. Cu tot ce mi s-a parut a fi gresit. Si mi-aduc aminte in noptile in care nu dorm bine ca a meritat si zambesc amar. Ce prostie... Sa renunti. N-as fi Dora daca as renunta.. Dora scrie pe blog, oficial, ca nu renunta! Asa ca... nu renunta nici tu!

Amatori

2010-03-29T00:08:00.005+03:00

Ma gandeam sa scriu un post vesel si dragut cu ocazia Sarbatorilor Pascale. Dar cred ca n-are rost sa va promit ca Iepurasul de Paste o sa va aduca multe oua de ciocolata. Nici nu vreau sa va cant "floricele pe campii, hai sa le adunam copii" in ton colorat si optimist.

Nu-mi sta-n fire.

Cum nu-mi sta-n fire sa fiu amuzanta cand imi aduc aminte ca pentru multi din tara asta faptul ca mai avem de sarbatorit ceva se traduce in bani de cheltuit...

Iata ca intram in saptamana Patimilor. Pentru multi asta nu mai inseamna de mult nimic. Pentru si mai multi nici n-a insemnat vreodata. Pentru cativa e o rutina mecanica. Pentru putini e o datorie morala. Pentru o mana de oameni... e mai presus de simtire ori cuget.

Pentru toti cei de mai sus... ma intreb - cate umiliri, cate jigniri si frustrari adunam si purtam dupa noi...? Pentru ca ne e greu si pentru ca nimic nu ne mai atinge in mai bine. Le dam mai departe si ne plangem ca viata ne ia la misto. Ca suntem niste actori amatori in propriile noastre roluri...?

Ne mai aducem aminte de vreo 2 ori pe an, de Craciun si de Paste ca ar trebui sa ne schimbam in ceva mai bun, in ceva mai bun, in ceva mai bun.

Cadoul meu de iepuras pentru voi e filmul urmator - "Amatorul" (in speranta ca se mai schimba ceva in noi)

Amatorul from amdraci on Vimeo.

Scurt metrajul "Amatorul", scris de Gabriel Andronache si regizat de Marian Crisan, a fost selectionat la Festivalul de Film de la Dresda 2008. Acesta a mai fost selecţionat în competetiile de la Milano, Uppsala, Varsovia si Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) fiind o coproducţie a casei de filme "Rova Film" si TVR2, bazata pe un scenariu finalist al concursului HBO din 2006.

Stare tampita de sufocare

2010-03-26T14:35:00.004+02:00

"Can you turn me off for just a second, please
Turn me into something faceless, weightless, mindless, homeless
Vacuum state of peace"

Niciodata nu poti sa multumesti pe toata lumea. Pentru ca lumea nu se multumeste pe sine. Intotdeauna exista dependenta fericirii de un amalgam de factori care in final sunt irelevanti luati in parte si judecati procentual.

Ajungi intr-o stare tampita de sufocare - din lipsa de prioritizare sau exces. Toate sunt urgente si trebuiau facute ieri. Fie ca e vorba de munca sau de viata personala.

Ideea de EU se dilueaza cand incepi sa pui prioritatile lumii pe propria ta lista si sa le iei ca atare. Poti sa joci joculetul cu "eu sunt de guma" si sa pierzi cand elasticitatea se dovedeste mai degraba un dezavantaj.
Nimeni nu-si asuma in mod real riscul de a claca. Din categoria "nu mi se poate intampla mie" amintim accidentele mortale, nebunia, consumul de droguri, bolile incurabile si colapsul fizic.

Traumatismul grav la nivelul sufletului nu trece cu 21 de zile de concediu pe an, cu bere bauta cu prietenii, cu weekend-uri de uitare...

Banuiesc ca suntem liberi in adevaratul sens al cuvantului cand ne asumam sa pierdem tot ce ne satisface. Pentru ca libertatea nu e deloc lipsita de costuri, iar pretul poate sa fie mai scump decat iti poti permite.

Poti sa-ti pui "traista" in spinare si sa pleci? Sa pleci de peste tot si de nicaieri. Sa fii altcineva pentru ca te apasa prea tare EU.

Rutina cretina

2010-01-31T23:51:00.007+02:00

Acesta nu este un pamflet. E o leapsa proaspat primita de la Andrei Zahariade (ma' friend....).

Ma trezesc dimineata (relativ, in functie de ora la care apuc sa-mi potolesc gandurile si sa adorm)... in bubuiturile frigiderului care tremura fixist, o data la 15 - 20 de minute, din toti rarunchii.
Imi suna cele 4 alarme, 15 apeluri nepreluate de la mama ori de la alte cunostiinte bine-voitoare care tin neaparat sa imi auda vocea cristalina proaspat trezita din somn: "Da! Ce vrei...? Da, m-am trezit... acush ma dau jos... chiar acu'".

Rapid sunt gata de o noua zi de ... munca! Alerg spre metrou, ori sun la Taxi 2000. Ajung la birou. Cateva perechi de ochi dezaprobatoare ma trimit repede la butonul de power al calculatorului.

Tacticos imi prepar cafeaua - dulce, cu lapte si ies sa tremur pe balconul ingust, la prima tigara din ziua respectiva. Repede, repede... verific toate campaniile in AdWords, scot rapoarte, ma apuc de optimizat.
Incep sa curga mailuri, telefoane, bug-uri si task-uri, brief-uri si requests for proposals. Pe unele le pasez mai departe, cu scuzele de rigoare... Totul se imparte. De celelalte ma apuc haotic sau organizat, in functie de presiune.

Comand ceva de mancare sau devorez cu placere mancarea facuta de mama in weekend. Nu prea ma abtin sa nu ies la o tigara dupa ce am mancat.

Ma ia cu somn, ma ia cu frig, lene si scarba si spre seara cu chef de munca nebuna. Se face intotdeauna tarziu si intarzii la intalnirea cu patul, la intalnirile cu oamenii importanti din viata mea. Timpul e scurt, se face iar ora la care ar trebui sa dorm si nu adorm pentru ca am o mie de idei care nu-mi dau pace...

"Do text above while i can "

As da leapsa mai departe targetat, dar mai bine o lasa free for all. Care e rutina ta, cititorule?

Mic exemplu de dinamica social media

2010-01-31T18:17:00.006+02:00

Totul e dinamic in industria de comunicare. Si miza jocului consta in cat de repede si de bine te poti adapta.

Cand am vazut prima oara Advertiser vs. Consumer, pe care va invit sa-l urmariti si voi acum, daca nu ati facut asta deja, mi-am zis ca trebuie sa evit sa devin un astfel de generator de bullshit. Mi-am promis ca voi adopta calea comunicarii flexibile, personale si am ales mediul propice pentru a face asta: nu ATL, nu BTL, ci Online - comunicarea digitala.

Incercand sa explic beneficiile comunicarii online in diferite situatii, am realizat ca explicatiile vin de la sine si se auto-sustin, daca te scoti putin din pielea Guru-ului, Expert-ului, Ninja-ului si incerci sa vezi imaginea de ansamblu. Daca esti si tu unul din ei - nu pastorul, ci una din oi.

Vorbim de oameni, nu de public-tinta. Nu de turme de indivizi, ci de individualitati puternice si colorate.
Omul obisnuit, normal, cu rate si loc de munca de care e cvasi-multumit, cu familie si bona, care joaca DOTA si sta in camin, care bea bere in Regie sau e pasionat de mersul cu bicicleta, nu se mai angajeaza obligatoriu in conversatie cu brand-urile. Nu mai e atent la reclame. A devenit orb, s-a facut insensibil la incentives si teasing-uri rasuflate.
Nu mai asculta povesti despre produs si despre brand. Nu mai crede asa usor in Mos Craciunul rosu de la Coca-Cola. Deja se asteapta ca de sarbatori sa gaseasca sub capacul de suc/bere/etc./ ceva... un cod, un mesaj, un premiu.

Acel om obisnuit s-a adaptat deja sa traiasca pe fast-forward. E dinamic, efervescent, se angajeaza in discutii si genereaza buzz. Acum oricine poate fi influentator!
Conversatiile de tipul "one-to-many: brand-to-consumers" isi pierd credibilitatea, pentru ca omul ala simplu stie clar ca tu ai un obiectiv financiar de atins: TREBUIE sa ii vinzi, iar el e doar o statistica anuala de vanzari.

Ce e fain in online e faptul ca mediul asta respira. E foarte colorat - personalitati multiple, diverse, duplicari de comportament ale individului in functie de zona in care reusesti sa-l prinzi la o "discutie" despre ceea ce ai tu de oferit.

Social media e o matrice de conversatii, imi place mie sa cred. O matrice dinamica de comunitati diverse care se grupeaza fara a urma o reteta anume sau din contra - pentru ca oamenii descopera ca merita sa sustina/sa apere/sa lupte contra sau pro/ ceva.

Si pentru ca eu sunt unul din acei oameni simpli, pe care ii gasesti:
- Ciripind pe Twitter despre cum lucreaza cu pasiune duminica seara la sediul Hyperactive
- Jucand Mafia Wars si Farmville pe Facebook
- Luptand pentru salvarea poeziei intr-o cauza pe Facebook
- Impartasind pe blog despre experientele personale si profesionale

...vreau sa va arat o mica statistica personala care m-a pus pe ganduri:

Mai mult, anul acesta o pizzerie cu livrare la domiciliu, de la care comand frecvent, mi-a urat "La multi ani" pe FaceBook intr-un mod personal si autentic. Un site ecommerce care vinde tricouri funny mi-a trimis sms. Mi-am facut 2 brand-uri prietene in 2009.
Pentru omul ala obisnuit de care va povesteam mai sus, e important sa ii arati ca nu e doar o statistica de vanzari. Sa te bucuri si sa plangi o data cu el. Sa-l lasi sa te primeasca in viata lui ca pe un prieten bun.

Prin intermediul Social Media poti obtine:
- Reach si promovare de brand
- Construire de brand
- Reputatie online
- Generare de lead-uri si vanzari
- O platforma de promovare

Mai mult, poti face parte din conversatie. Poti fi alaturi 24 ore/ 7 zile pe saptamana in orice calatorie pe care micul, obisnuitul, normalul consumator o interprinde.

23 X 23

2010-01-23T00:00:00.003+02:00

Ce are Dowel in comun cu Stendhal, Edouard Manet si Humphrey Bogart? Data de 23 ianuarie.

Am mai trecut un an in catastif... si imi imaginez ca Homer Simpson imi spune "La multi ani!".

Cine e nascut in ianuarie... Hai sus, hai sus, hai sus!

Sa ninga, zic!

Telenovelas - fara TV, pe neve

2010-01-10T17:58:00.010+02:00

Umbla recent prin targ un virus mai periculos decat cel responsabil pentru gripa porcina.
Cauzeaza o boala numita SBP - "sindromul bulangiului psihic", scuzati cuvintele "sindrom" si "psihic". Apare frecvent din cauza plictiselii, nu este stimulat chimic.

Simptomele sunt:
- nevroza
- paranoia
- filme proaste generate pe micul ecran din creierul reptilian (cel cu instincte primare)
- obsesii

Efecte:
- frustrari majore si minore
- disruptii grave in cercul social apropiat
- certuri fara rost, fara motiv
- izolare
- telenovelas live
- mesaje paranoice emise fara pic de ratiune
- verbalizari necontrolate ale frustrarilor

Se trateaza cu jet!

Despre cum m-am "asezat" la casa mea

2010-01-10T01:01:00.005+02:00

Cine isi aminteste ca "tipam" zilele trecute dupa O cutie de carton, va rog! afla acum si fericitul deznodamant.

M-am "asezat" la casa mea. Intr-un mod bizar, desigur, am reusit sa fac in 5 zile si Revelionul si sa si imi gasesc un loc in care sa dorm si sa il pot numi al meu.

M-am inarmat cu calm si rabdare si am pus frumos mana pe micutul meu eeePC, pe o foaie si un pix. Nu m-am complicat cu Excel... ca radea iar Radu Sova de mine ca-s maniaca. In tabel, frumos ordonate dupa liniile stramb trasate, zone, preturi si numere de telefon - vreo 25 de intrari.

Luni, pe 4 ianuarie 2010, am plecat la 6 dimineata spre minunata capitala. Am oprit frumos la Irish Pub-ul de pe Titulescu, vis-a-vis de fosta mea resedinta, am comandat cafea si am inceput sa sun. Agentii, somnorosi, au inceput sa scormone in baza de date... iar eu m-am pus pe vizionat.

Prima optiune, total nefericita si singura la care am discutat direct cu proprietarul, era intr-un apartament cu 3 camere mizerabil, al unui batran preocupat de bolsevicii care ne guverneaza. Ca sa ajungi la "garsoniera" trebuia sa traversezi prin casa omului, asta daca reuseai sa intri in casa, caci respectivul nu prea iesea si se baricada bine, cu un lemn infipt bine intre canturile usii, in stil medieval.

Apoi am dat de o super agenta, simpatica foc. "Marfa" disponibila - o garsoniera pe Calea Victoriei, maricica - cu 2 camere... bloc vechi (da, am bulina, sper sa n-o imbulinez si eu la cutremur), pret comod si putintica munca de curatenie. Am batut palma si fugi la semnat acte si platit.

Mi s-a scurs fericirea de pe fata cand am vazut ca masina mea, frumos parcata pe Buzesti, colt cu Victoriei, nu mai era. Am cautat semnul si l-am gasit - putin mai in fata parcare, putin mai in spate, unde parcasem, statie de autobuz. Printre ploaia de injuraturi am plecat sa-mi platesc chiria si am sunat un prieten drag sa ma ajute sa-mi ridic masina. Infuzia urgenta de capital si un drum spre Pajura au rezolvat cu recuperarea masinii. Banii de distractie 900 RON + amenda 350 RON. Usturator si stimulent.

Mi-am mutat in aceasi zi, 4 ianuarie, 99% din continutul vietii mele cotidiene, in noua mea casuta. Ieri mi-am recuperat si patul. De azi sunt si eu fata potolita, la casa mea.

Cateva din lectiile invatate:

1. Nu face niciodata "combinatii" cu "prietenii". Abtine-te. E spre binele tau. Vine o zi cand regreti, e inevitabil, iar pretul e putin cam scump.

2. Asigura-te ca parchezi regulamentar, daca ai nevoie neaparat de masina si de banii pe care ii platesti cand ti-o ridica chiar atunci, in ziua aia. Defapt, parcheaza regulamentar in orice zi a anului; sentimentul incercat cand vezi ca nu mai e masina e similar cu cel cand iti pierzi telefonul, dar multiplicat de 10 000 de ori.

3. Intotdeauna e bine sa ai 2-3 prieteni de incredere pe care sa ii poti suna la nevoie. Nu-ti suna seful cand ai nevoie disperata de bani, e sigur in sedinta si oricum iti va zice ca puteai sa-ti rezolvi problemele si fara sa iti iei liber de la munca o zi.

4. Daca tot ai intrat in cacat pana la gat, sigur se va gasi unul sa mai vina cu inca o lopata din fericitul ingrasamant sa te ajute sa intri pana la ultimul varf de par care iti mai sta sculat in cap.

5. Cand pui capul pe perna seara, gandeste-te ca macar e perna ta, gasesti tu bani sa o platesti. Important e sa te bucuri ca ai rezolvat ceva, ai mai gasit o solutie la una din infinitele probleme pe care ti le ofera viata atunci cand te plictisesti prea tare. .....

Lista poate continua... Iar eu am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea "Despre cum m-am "asezat" la casa mea".

Google Click-to-Call

2010-01-05T18:26:00.005+02:00

Pentru advertiserii care folosesc AdWords si pe telefonia mobila, anul 2010 aduce o veste buna.

Google ofera acum posibilitatea de a avea lead-uri directe, permitand listarea numarului de telefon suplimentar la url-ul de destinatie in ad-uri. (Serviciul este in curs de lansare)
Pana acum utilizatorul dadea click pentru a vizita un site sau un landing page, de acum inainte poate da click pentru a suna direct sa comande, rezerve sau sa aplice pentru produsul sau serviciul advertiserului.

Astfel, avem acum versiunea "pay-per-phone-call", iar costul este acelasi ca si pentru click.

Sursa

O cutie de carton, va rog!

2009-12-30T14:44:00.005+02:00

Se facea ca ne aflam in anul de gratie 2009. Venise criza si lovise din plin piata imobiliara. Indurerata, sifonata si inca in declin, fosta regina autentica a afacerilor infloritoare din Romania, incepuse sa cedeze teren - lasand loc pentru muritorii de rand si ale lor portofele.

Pe vremea aceea, Dowelul statea undeva pe Turda, loc linistit si cu verdeata - cum zice popa in Biserica la cea de pe urma slujba. Tanti Proprietara se chinuia de ceva vreme sa se decida daca vrea sa-si vanda apartamentul ori sa supraliciteze in continuare pe buzunarul chiriaselor ei. Dupa negocieri furtunoase, am reusit sa o convingem sa apara pe nepusa masa cu agentul si un client si sa incheie - pac, pac - soarta noastra minunata pe Turda.

Noua proprietareasa, tinerica si simpatica, ne-a tolerat cu placere la pretul pe care noi incercasem sa-l negociem initial, mai mult, l-a inghetat in lei. Eh, din pacate, pana la urma tot am parasit incinta, caci am ramas fara colega de apartament.

Cu chiu, cu vai, la o discutie de sambata seara de pensionari, am descoperit ca se cauta colega de apartament in cercul meu de cunoscuti. Cunoscuti, bunaoara, caci prieteni ar fi un termen prea fortat. Am fost primita, tolerata, acceptata ca o masea de minte stricata pentru care nu ai bani de plomba... sa stau in chirie pe bani in apartamentul unei tinere domnisoare plecata la studii prin tarile mai calde (dpdv oportunitati).

Co-locatara mea, Cerber al Apartamentului, veghea ca starea de bine a lucrurilor sa nu denatureze, iar tolerata sa se pastreze in parametrii normali de tolerata. Compromis, necompromis, disperata sau calma, m-am mutat cu toate dandanalele si sarsanalele in minunata locuinta din buricul capitalei. Am reusit sa stau aproape 3 luni acolo - desi cap - coada am dormit cam o luna jumate in patul meu... pana mai ieri cand stapanirea m-a evacuat fortat din niciunul sau orice motiv.

Sunt gratiata pana in februarie, dar trebuie sa predau cheile pana pe 5 ianuarie. Sa dorm in patul meu, cumparat din salariul meu, e un lux pe care mi-l pot permite daca Cerberul e dragut sa fie acasa si sa si deschida usa, toate acestea intamplandu-se concomitent.

Asadar, o cutie de carton, va rog!

Te iubesc, dar nu te mai suport!

2009-12-15T16:46:00.005+02:00

Tu esti oglinda care minte

Incerci sa desfaci firul in patru si sa intelegi in sfarsit ca defapt te auzi doar pe tine. Daca totul se rezuma la tine, atunci care e problema tuturor? De ce nu se muleaza toti perfect pe ceea ce iti doresti?

Timpul curge repede, totul se intampla prea repede. Ai intotdeauna un raspuns evaziv, ascunzi intotdeauna egoismul si nehotararea, neasumarea faptelor tale in spatele unor vorbe goale.
Paharul ori e pe jumatate gol, ori pe jumatate plin? Pentru tine e cum iti convine mai bine.

Iti feresti privirea in zadar, pentru ca esti transparent - ca si cand ai fi mancat sticla. Daca e vorba de alegerile tale, atunci fa-le pentru tine, coordoneaza-ti cu atentie propria viata. Nu-ti mai victimiza existenta, nu-ti mai pune amprenta pe ceilalti pentru ca suferi de egoism.

Pus in situatia ta, oricine s-ar crede indreptatit sa calce pe cadavre, asa ca nu te temi. Nu te gandesti ca n-ai dreptate in dreptatea ta, croita pe asteptari la fel de "scurte" precum betele de chibrite.

Te iubesc, dar nu te mai suport!

Te provoc, trage de timp in continuare. Stai si arde-o incet si calm pe ganduri. Nu te decide. Mai stai putin, poate vine cineva si iti doneaza un dram de creier. Vreau sa vad acum cat de bine poti sa mimezi ca ai viata pe care o meriti si pe care ti-ai ales-o. N-ai nimic pentru ca nu vrei. Iti numeri pacatele si mai tai de pe lista ceva.

Renunti la ce-ti doresti, renunti la ce iubesti, pentru ca nu vrei sa tii cont ca frica ucide mintea. Nu vrei sa-ti asumi nici un risc si iti inchipui ca esti protejat. Stai linistit, asa esti la fel de protejat ca si cand ai folosi un prezervativ incercat inainte cu un ac.

Adevarul e subiectiv

Unii judeca lucrurile in termenii "bun" sau "rau", altii in termenii "corect" sau "injust". Fii pregatit sa descoperi ca adevarul e subiectiv. Ce e bun sau corect pentru tine s-ar putea sa nu fie si pentru ceilalti... si vei fi taxat, totul e contabilizat frumos, iar bilantul e dureros.

Deschide bine ochii: adevarul e subiectiv, azi TU esti oglinda care minte, iar EU te iubesc, dar nu te mai suport!

Wishlist de Craciun

2009-12-10T18:54:00.007+02:00

Hai ca am ajuns ... pheeeew... si la final de 2009. Inca 21 de zile din anul de gratie XXII al vietii mele...

Draga Mosule,

Am fost fata cuminte anul asta... Am muncit, am iubit, am plans si am ras, am castigat si-am cheltuit banii mei (nu-i pe-ai mamei si ai tatei), m-am stresat, m-am certat pentru idealuri, pentru cum si ce gandesc, am incercat din rasputeri sa fiu mai buna, m-am luptat cu mine sa ajung aici. Asa ca sunt putin obraznica si-ti spun ce imi doresc, cu nerusinare, listat frumos:

Materiale

1. Casa mea, calda si primitoare - fara chirie, fara proprietari, micul meu colt perfect in care sa ma pot refugia

2. Masina mea - sa ma duca unde duce si drumul, atunci cand ma apuca dorinta de a rula fin pe sosea, doar eu si muzica mea.

Spirituale

1. Un mic pelerinaj definitiv in Tara Soarelui Rasare, Japonia

... si mai mult decat toate cele de mai sus, vreau liniste, fericire... si multa, multa iubire. :P

Over and out,
Dorelu'

Comunicari oficiale

2009-12-10T17:39:00.003+02:00

Rupe-ti gatul, da-te mai repede jos din pat. Vezi sa nu aluneci pe covor in drum spre baie. Hai, hai, aranjeaza-te bine, pune-ti pe buze zambetul perfect. Lasa sifonierul sa cada pe tine, cu haine apretate si calcate la dunga.

Alearga spre birou, dar nu prea tare, nu cumva sa ajungi transpirat sau ciufulit. Sa nu iti uiti in mijlocul de transport zambetul perfect. Intra pe usa, cu incredere, la timp.

Pofteste la Comunicari Oficiale. Cc, Bcc, all intern...

Te las sa te gandesti la cate forme de pedeapsa se pot inventa ca sa fii recompensat pentru ca esti sclavul perfect.

Sa ninga

2009-12-08T17:40:00.008+02:00

Ma-ntalnesc cu Decembrie in fiecare dimineata. Miroase a ceata, a portocale, a vin fiert si a ninsoare. E zgribulit, la fel ca mine. Merge grabit tare, caci lumina e putina acum. Asa rece cum e el, e imbracat in haine de sarbatoare. Straluceste frumos, ca un miraj. Daca-l primesti in casa, s-ar putea sa te tina in pat macar 3 zile... facandu-te sa arzi... si implicit sa te afunzi cu totul in papuci de casa calzi si-n cana de ceai de fructe.

Iarna si sarbatorile nu ma plac pe mine. La final de an am multe linii de tras la sfarsitul unor bilanturi odioase pe care simt ca varsta-mi n-ar trebui sa imi permita sa le fac. Cate numere din agenda s-au mai dus, cate griji au lasat riduri pe chipurile parintilor mei, cate tigari am ars, cate lacrimi am stors, cate ore am stat la birou, urmarind cu privirea pe geam cum se scurge timpul, odata cu mine, pe scaunul incomod... Am mai lasat un an in urma mea... sau m-a lasat el pe mine in urma... tare in urma.

Astept sa ninga.

Aceeasi scuza mereu: Sunt beat!

2009-12-03T19:10:00.006+02:00

"Viata se scurge ca berea pe tricou", imi suna in cap Parazitii. Se spune ca suma viciilor e mereu egala cu 3. Mi-e scarba de cei care sunt treji doar atunci cand dorm sau dimineata devreme de tot. Am ajuns sa nu mai raspund la telefon dupa ora 21:00 unor prieteni care s-au inecat de mult in pahare pe jumatate goale.
Ingropati in ceva, ca sa uite de altceva, consolare intr-o forma lichida. "Nu beau apa ca ruginesc"... vorbeste deja alcoolul si in ochi e totul gol si rece.
N-am chef sa mai aud scuze de genul: nu eram eu, vorbea "un substitut de fericire pe care-l folosesc" in locul meu, iar actiunile mele sunt justificabile, pentru ca desi stiu ca gresesc, recunosc cu voce tare ca am o problema.

De azi implementez chestionarul viciilor cu toti cei ce vor sa-mi stea in preajma. Si jet!

Internetics 2009 - editia necastigatorilor

2009-11-15T16:23:00.004+02:00

Editia Internetics 2009 a reprezentat mai degraba un mare vot de blam acordat agentiilor de interactive care n-au inteles ca festivalul acesta este inca prins intr-un proces de branding/rebranding si pozitionare si ca in 2009 a fost, totusi, un festival de "marketing, branding si advertising care premiaza inteligenta online". Dupa jurizare, feedback-ul primit a fost unul transant, dur si deloc favorabil, ce anunta fiasco-ul din seara Galei, incheiat cu sintagma "necastigator"...

Putinii castigatori ai editei 2009 pot respira usurati, in timp ce unii jurati incearca sa motiveze rezultatele - un exemplu concludent fiind acest post ce ii apartine lui Razvan Matasel.

Hyperactive a participat si anul acesta la Internetics, destul de optimist in ceea ce declara inainte de festival in mod oficial organizatorilor in acest articol.
Ne-am avantat curajos in competitie cu cele mai bune si indraznete proiecte la care am lucrat anul acesta, crezand cu tarie in ele si efortul echipei ce merita rasplatit.

Rezultatul nu a fost intocmai cel asteptat, dar am punctat 2 nominalizari de care suntem mandri:

Categ. 1 - Subcateg. Servicii financiare şi real estate: website ING Bank - www.ing.ro

Categ. Campanii interactive - Subcateg. Servicii financiare şi real estate: Campania ING Card Student

Inapoi la treaba, Hyperactive! Internetics, poate ne vedem si la anul. :)

Manusile albe*

2009-10-29T11:07:00.006+02:00

nusubito ni
torinokosareshi
mado no tsuki

Ryõkan
(1758-1831)

hoţii –
neluatã a rãmas
luna din fereastrã

(traducere Manuela Miga)

Cronica spune însã cã, din sãrãcãcioasa colibã a cãlugãrului, hoţii nu au putut fura decât umila pernã ce se aşeazã, la niponi, sub picioare; în schimb, s-a nãscut poemul celebru, pe care tocmai l-aţi citit.
Pe de altã parte nu demult, carevasãzicã în acutã contemporaneitate (3 octombrie 2009), a existat o ediţie a emisiunii ,,Ne vedem la TVR’’, aşezatã defetist-generalizant de realizatoarea Marina Almãşan sub sigla: ,,De ce nu pot fi românii ca japonezii?’’
Evident, fapta poate fi înscrisã în tipicul de transgresie rromani, mult uzitat şi prin care pervers se transferã unei majoritãţi, tarele unei minoritãţi. Destul de trist, nici unul din SMS-urile ce încercau sã rãspundã la întrebare- se oferea drept premiu o camerã video HD- nu au încercat o particularizare (care români ?); sau sã fi afirmat cã, de fapt, noi nu trebuie sã fim ca japonezii.
Dintr-un anume tip de subconştient rânjeşte mereu comunizarea! Poate cã mai inteligentã, şi deloc ofensatoare pentru cineva, ar fi fost formularea: ,,De ce nu pot fi japonezii ca românii?’’

noapte fãrã somn –
doar greierii mai luptã
cu maneliştii

(Gabriel Iordan-Dorobanţu)

Asta e, pânã acum manelişti japonezi nu ştim sã existe, în datul istoric ce continuã sã ne împingã, aşa, de-a valma, spre masochism...
Oare de ce, în cazul României, femeile au rezultate mai bune decât bãrbaţii, la foarte multe discipline sportive? Putem schimba multe, înţelegându-i cât mai bine pe niponi, mai ales în ceea ce priveşte munca, tenacitatea în atingerea unui ţel!
Guverne care ,,se stricã’’ au şi ei, hoţie deasemenea; în schimb existã mai multã supraveghere a tentativelor de violenţã, mai puţini generali şi ofiţeri superiori la mia de soldaţi (d-ãia care sã se vândã pentru o stea în plus, nici atât) şi deloc universitãţi de stat profitabile doar pentru buzunarul rectorilor.

Constituţia Japoniei specificã faptul cã ,,cel mai înalt organism de putere în stat’’ este parlamentul bicameral, DIETA. Alcãtuitã din Camera Reprezentanţilor (SHÜGI-IN, 480 aleşi la fiecare patru ani sau dupã o dizolvare) şi Camera Consilierilor (SANGI-IN, 242 aleşi la fiecare şase ani sau dupã o dizolvare) DIETA este rezultatul votului universal şi secret al celor ce au depãşit 20 de ani. Micul amãnunt, care trebuie adãugat, este cã populaţia Japoniei trece de 127 milioane de locuitori iar România,Ţara Învârtiţilor, are la circa 21 milioane de locuitori, un Parlament compus din 334 deputaţi si 138 senatori.

Dacã socotiţi norma de reprezentare pentru fiecare parlamentar, s-ar putea sã intuiţi deja o faţetã a rãspunsului la problema Marinei Almaşan.

groapa de gunoi –
lumina face sã sclipescã
bucata de geam

(Adrian Grigoriu)

Un amãnunt deloc neglijabil: Primul Ministru, în Ţara Soarelui Rãsare, trebuie sã fie obligatoriu membru al DIETEI şi este numit de aceasta, Japonia fiind monarhie de drept constituţional.

Dar altceva e cu adevãrat interesant, conform Elizei Frâncu, (,,GÃNDUL’’, 27 octombrie 2009): ,,…în patria calculatoarelor şi a tehnicilor IT…nici un candidat la alegerile parlamentare...nu are dreptul să utilizeze internetul pentru a ajunge la inima electoratului. Toate acestea se întâmplă în paradisul IT– Japonia. Într-o ţară unde 95% dintre locuitori navighează pe internet!... Într-o epocă în care jumătate din lupta electorală se dă pe site-uri şi pe bloguri (aşa cum s-a întâmplat în Franţa şi SUA), japonezii nu au voie să îşi creeze site-uri noi pentru a sta de vorbă online cu alegătorii. Nu au voie nici măcar să îşi actualizeze vechile site-uri, până ce alegerile nu se vor fi consumat, scrie BBC. Iată de ce au apărut pe străzile unei metropole precum Tokyo camionaşele cu anunţuri electorale şi portavoci, caravanele, ori discuţiile cu alegătorii la colţ de stradă…Tot ce pot face viitorii parlamentari este să meargă pe lângă caravane, să poarte mănuşi albe şi să ceară politicos votul trecătorilor…Dar nu numai atât – japonezii trebuie să urmeze şi preceptele ecologiste şi de limitare a pierderilor pe care se bazează economia japoneză, aşa că nu au dreptul să împartă nici măcar un număr consistent de fluturaşi, ca să compenseze lipsa internetului. Fluturaşii „alocaţi” nu ajung de pildă într-o circumscripţie (…) decât pentru 3 la sută dintre votanţi.’’

ŞI DE CE OARE TOATE ACESTEA!?!

Iata ce mai scrie, aceeaşi Eliza Frâncu: ,,Tinerii nu cred că resursele pe care le prezintă internetul sunt destul de oficiale şi că, dacă ar apărea pe YouTube, de pildă, politicienii japonezi şi-ar pierde credibilitatea. "Politica este ceva într-adevăr serios. Tinerii nu ar trebui să se implice, pentru că nu sunt suficient de serioşi şi nici destul de educaţi în materie de politic", explică o studentă de la Universitatea Temple din Tokyo. În Japonia, potrivit cutumelor, politicienii trebuie trataţi cu acelaşi respect ca şi oamenii în vârstă.’’
Cât despre cum decurg acum campaniile electorale din Romania, ne abţinem.

la iarbã verde –
faceţi linişte sau daţi
sipotul mai tare !

(Dan Norea)

Materializatã în anii ‘70, dupã formulãri matematice ale lui Henri Poincaré şi datoritã lui Benoit Mandelbrot, cel care a descoperit o logicã în fluctuaţiile preţului bumbacului din ultimii circa douã sute de ani la Bursa din New York, dar şi experimentelor meteorologului Edward Lorentz, Teoria Haosului ar putea fi aplicatã şi campaniilor electorale.

Atenţie: cea mai des întâlnitã concepţie eronatã în legãturã cu Teoria Haosului, este aceea cã ea se referã la dezordine. Nimic mai greşit: “Haosul” din Teoria Haosului înseamnã ordine, în cel mai clar înţeles. Chaos, în limba greacã, s-ar traduce prin forţa cosmicã creatoare din nimic. Un sistem în cadrul cãruia subsistemele se manifestã liber, dupã bunul lor plac, se numeşte sistem haotic. Exemple: vremea, pendulul magnetic, ritmul cardiac, dinamica populaţiilor, o pãdure, economia globalã, o mulţime de oameni la o întrunire electoralã, peştii dintr-un lac, o centralã nuclearã, ş.a.m.d. Oamenii de ştiinţã au stabilit cã un sistem este haotic dacã e sensibil la condiţile iniţiale, se îmbinã topologic iar orbitele periodice sunt dense…

Şi ajungem la politicienii-candidaţi: ei introduc ei inşişi perturbãri în procesul de funcţionare a sistemului, citiţi societãţii, şi astfel se testeazã şi experimenteazã permanent limitele proceselor, funcţiilor dar şi ale alegãtorilor. Societatea devine mai permeabilã la nou, la schimbare şi cunoaştere, mult mai adaptatã la dinamica contextului politic şi va exploata mult mai uşor oportunitãţile de dezvoltare. ,,Teoria Haosului a stabilit existenţa a patru atractori cosmici de bază şi anume: punctul, cercul, torusul şi atractorul "străin".

Ei reprezintă forţe naturale ce crează ordine din haos. Haosul este atras de aceşti atractori, creând o ordine ascunsă. Lumea nu este organizată total de legi fizice fixe, ci se auto-organizează cu ajutorul acestor atractori.’’ (Teodor Roşca)
Dar dacã politicienii ar gândi, ar dori sã ştie mai mult despre atractori ? Cum ar putea arata fractalul, configuraţia geometricã repetabilã, în cazul societãţii umane ? Interesant ! Ştim cã mulţimea fractalã are o structurã finã, prezentând detalii la toate scãrile, este foarte neregulatã pentru a putea fi descrisã cu ajutorul geometriei euclidiene şi mai este şi autosimilarã, adicã fiecare componentã a mulţimii este imaginea redusã a întregului.

Finalitatea, cel puţin deocamdatã, este însã departe: cãci orice sistem (natural) are în esenţã o funcţionare impredictibilã- iar sistemul politic se suprapune celui natural. ,,Dacã se adunã toatã puterea de calcul a lumii, tot nu se poate prezice cu exactitate drumul parcurs de o frunzã în cãdere.’’ (Rowley)

fãrã-ndoialã
el m-a fãcut sã-mi pierd drumul-
tei înflorit

(Ada Ghika)

Destinul a peste patru mii de români, stabiliţi pânã acum în arhipelagul nipon, pare însã în siguranţã. Priviţi tabloul sfinţilor ortodocşi japonezi:

Iar acum, mai citiţi odatã poemul maestrului zen de odinioarã şi nu uitaţi cã ryökan se poate tâlcui şi han- tradiţional japonez, datând din perioada Edo (1603-1868)- iar, mai nou, astfel se numeşte un joc online. Ce dovadã mai clarã cã mulţumirea nu e adusã de lucrurile ce le avem, posedãm, ci doar de cele care ne ating sufletul- chiar dacã toate au acelaşi nume.

* Guest Post: Mircea Teculescu - Octombrie 2009.

Cate-un cui batut in orgoliu

2009-10-28T13:53:00.004+02:00

Intotdeauna temperamentul meu navalnic si gura mea sloboda mi-a facut probleme, la a caror rezolvarea am muncit mult, Mi s-a parut ca e mai bine sa iti descarci energia negativa, sa spui ce gandesti, sa te eliberezi de furia care se strange in tine.

Comportament tipic latin si destul de comun - repezeala si nervii, lipsa de calm, vorbele aruncate in vant, vorbele pline de venin spuse ca sa muste, privirile pline de subinteles - l-am preluat si l-am propagat in toate modurile comunicarii. Hate music, hate mails, hate attitude.

Si gresim cand nchidem ochii la un aspect destul de important pe care am sa vi-l prezint printr-o scurta poveste cu morala dureroasa:

“There once was a little boy who had a bad temper. His Father gave him a bag of nails and told him that every time he lost his temper, he had to hammer a nail into the back of the fence. “The first day the boy had driven 27 nails into the fence. Over the next few weeks, as he learned to control his anger, the number of nails hammered daily gradually dwindled down. He discovered it was easier to hold his temper than to drive those nails into the fence. “Finally the day came when the boy didn't lose his temper at all. “He told his father about it and the Father suggested that the boy now pull out one nail for each day that he was able to hold his temper. “The days passed and the young boy was finally able to tell his father that all the nails were gone. The father took his Son by the hand and led him to the fence. “He said, 'You have done well, my son, but look at the holes in the fence. The fence will never be the same. When you say things in anger, they leave a scar just like this one. “You can put a knife in a man and draw it out. But it won't matter how many times you say I'm sorry; the wound will still be there. A verbal wound is as bad as a physical one. “Remember that anyone with whom you come into contact is a human and all humans have value. “Anger has a deleterious effect on us all. Including our kids who observe their parents and others."

Si-acum ma voi intoarce la activitatea migaloasa de a bate cate-un cui in orgoliul meu prostesc, cu speranta ca nu veti inchide ochii si nu va veti ascunde in spatele unor vorbe spuse ca sa doara.

Sursa parabolei de mai sus.

Clientul nostru, stapanul nostru

2009-10-13T15:01:00.002+03:00

Minunatia capitalismului, sintagma "clientul nostru, stapanul nostru" promoveaza mediul concurential si incurajeaza excelenta in servisare. Jongland cu cererea si oferta, actorii pietei - clientul si prestatorul de servicii si bunuri de consum, traiesc impreuna fericiti sub semnul universal al banului. Eu am banul, tu il vrei, ce stii sa faci pentru el?

Mi-aduc aminte de o scena dintr-un roman care mi-a mers la inima. O tanara rubiconda burgheza intra intr-un magazin cosmopolit de rochii. Patroana/vanzatoare ii sugereaza ce i se potriveste mai bine, insa clienta insista pe o rochie total nepotrivita, care ii etala valurile de grasime, in loc sa ii ascunda defectele, valorandu-i trasaturile placute ale fetei si decolteului. Patroana, cu principii si bun gust si-a construit o imagine favorabila si o reputatie impecabila prin clientela pe care a imbracat-o intotdeauna impecabil. Tinand la PR-ul boutique-ului, ii rupe clientei incapatanate rochia, foarte scumpa de altfel, de pe ea. Isi asuma riscul de a pierde clienta, distruge rochia, dar isi apara reputatia si imaginea. Mai departe de propria reputatie, aceasta incearca sa vanda ceva perfect potrivit clientului, mulat pe nevoile sale, nu orice, oricum. Incasarile nu erau unicul obiectiv... ci contributia pe termen lung la educarea clientelei, la promovarea calitatii si bunului gust.

Acum ca e moda sau orice alt ceva, serviciile pe care le cumparam ar trebui sa raspunda nevoilor noastre; sa ne imbrace pentru succes si evolutie.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu imi doresc pentru clientii mei solutiile optime. Nu vreau sa vand orice, oricum, doar de dragul de a emite inca o factura. Vreau ca orice bun si serviciu care pleaca din mana si mintea mea sa fie ceea ce merita clientul, nu ceea ce crede el ca i se potriveste.

Cand ma duc la doctor ii spun: "Domnule doctor, am o problema. Ma doare in gat." De multe ori gresim si emitem ipoteze... "Cred ca am racit. Probabil am o viroza." Sau mai rau. Ne tratam singuri si ajungem sa agravam boala pentru ca ne gresim diagnosticul.

Vreau sa vii la mine, dragul meu client si sa imi spui ce nevoi ai si sa ma lasi pe mine sa gasesc diagnosticul si tratamentul. Si atunci intr-adevar vei cumpara calitate si vei evolua. Daca in schimb vrei sa porti ca doamna din poveste o "haina" pe care o are toata lumea, dar nu ii intelegi rostul si utilitatea, atunci... esti inca unul care nu a inteles nimic. O sa ai ce-ti doresti, asa cum iti doresti, mai putin rezultatul final - performanta.

Nobel pentru literatura 2009 | Herta Müller

2009-10-08T18:03:00.006+03:00

Premiul Nobel pentru literatura a fost adjudecat in 2009 de scriitoarea romana Herta Müller, emigrata in Germania in 1987, cand intra in vizorul Securitatii pentru legaturile sale cu scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat.

Teme precum comunismul si opresiunea individului sunt leitmotive in creatia literara Hertei Müller, autoarea fiind preocupata de realizarea unui portret realist al Romaniei sub comunism, vorbind despre dezradacinare si despre zbuciumul unei constiinte care vrea sa mentina pura intr-o lume a terorii.

Comitetul Nobel s-a exprimat in ceea ce o priveste pe Herta Müller: "concentratia de poezie si franchetea prozei sunt instrumentele prin care aceasta ilustreaza peisajul celor marcati de privatiuni." (in original: "with the concentration of poetry and the frankness of prose, depicts the landscape of the dispossessed.")

Premiul Nobel nu este singurul premiu obtinut de scriitoarea Herta Müller. In 1998, aceasta a primit pentru romanul "The Land of Green Plums" (trad. Taramul prunelor verzi) Premiul pentru literatura IMPAC Dublin. Autoarea spunea atunci:

"Am scris aceasta carte in memoria prietenilor mei romani care au fost ucisi sub regimul ceausist. Am simtit ca este datoria mea."

Printre alte premii castigate de Herta se numara si „Ricarda Huch", „Kleist", „Joseph Breitbach", Premiul pentru literatura Aristeion al Uniunii Europene, Premiul berlinez pentru literatura, Premiul Würth pentru literatura europeana.

Sursa

Locul II la Grand Spoof 2009- “Feriti-va de APA”

2009-10-06T13:42:00.006+03:00

Sector 7 strikes again! Efectele nocive ale... Apei, poluata de prea mult marketing si publicitate, varsate in cantitati la fel de mari precum si bugetele alocate, i-au determinat pe Parintii Uniti in Lupta cu Apa (a.k.a P.U.L.A), ingrijorati pentru copii lor, sa realizeze un scurt material informativ despre pericolele asociate consumului de Apa.

Felicitari pentru premiu, am ras cu lacrimi vreo doua zile!

Gamer (2009)

2009-10-03T16:34:00.002+03:00

Se pare ca anul 2009 este foarte prolific pentru filmele sci-fi. Tema generica a evolutiei tehnologice a omenirii este readusa intr-o alta abordare, deloc originala, dar previzibila si intuitiva, in Gamer - Jocul supravietuirii.

Daca controllerul ar fi mintea, daca ai putea sa joci Second Life cu personaje reale, daca ai putea sa ai un jucator al tau, din carne si oase - care sa omoare carne vie si sa faca sa curga sange adevarat - probabil ca ai trai in realitatea din Gamer.

Una peste alta, filmului ii lipseste savoarea. Ideea din spate e faina, dar nu produce fiori de extaz si adrenalina.

Nu prea am jucat eu multe shootere la viata mea, dar totusi am jucat cat de cat, astfel incat sa imi dau seama ca scenele din film nu prea se leaga cu game play-ul pe care doreau sa-l redea.

Anti-eroul (the villain) moare cam stupid pe la final, cam in acelasi timp cu terminarea bugetului.
Lipsit de umor, fad in scenele de actiune, pe mine filmul asta m-a facut sa-l trec rapid la film de duminica dupa-amiaza, cand vrei sa lenevesti si sa te uiti la ceva ultra-light.

Acestea fiind spuse, trailerul:

De sezon - Sistemul clientelar şi afilierea politică a trusturilor de presă

2009-09-25T14:49:00.003+03:00

Potrivit principiilor democratice pe care le regăsim în Constituţia României şi care ar trebui să guverneze asupra statului român, separaţia puterilor în stat trebuie să funcţioneze!

Presa, considerată a patra putere în stat după legislativ, executiv şi juridic, ar trebui să fie acel observator ideal al evenimentelor de interes pentru masă. Sau, ar trebui măcar să nu fie părtinitoare şi să poarte coloratură politică.

Probabil unul dintre cele mai disputate subiecte din cadrul mijloacelor de comunicare în masă l-a constituit problema subiectivismului anumitor subiecte. În special în zona subiectelor politice şi mai ales în perioadele ce preced alegeri, fie că este vorba de alegeri prezidentiale, europarlamentare, parlamentare sau locale.

Este cu atât mai grav, cu cât, modul în care se consumă informaţiile emise de media şi însăşi consumul mediatic ce continuă să ia proporţii, a generat un clivaj între informaţiile necesare unui individ şi difuzia de mesaje (atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ).

Un economist ar spune că surplusul de ofertă şi deficitiul de cereri ne-au condus către inflaţie informaţională. Adăugând peste această suprasaturare cu informaţii, fenomenul persistent de agenda setting (“presa nu reuşeşte să le spună oamenilor ce să gândească, le spune cititorilor la ce să se gândească”) transformă media într-un “berbec de atac” pentru partide şi oameni politici.

Iar dacă lupta politică se mută din Parlament, Guvern şi sedii de partid, pe ecrane şi în titluri de ziare, dar nu mai e o luptă cinstită, ci de pe poziţii fixate în trusturi media, atunci putem considera că ne aflăm în faţa controlului politic asupra media şi în consecinţă în faţa unui sistem clientelar de afiliere politică. Indivizii intră într-adevăr într-o spirală a tăcerii – a tăcerii civice, a neimplicării în procesul democratic de vot. Fie se lasă influentaţi de bombardamentul mediatic şi consumă fără să filtreze informaţia primită (fenomen comun pentru populaţia rurală care depăşeşte 50% din populaţia României), fie devin indiferenţi şi rezistenţi la expunerea la mesaje cu conţinut politic.

În funcţie de interesele fiecărui patron de trust sau de orice fel de mijloc de comunicare, ştirea va suna altfel. Se ajunge ca orice fel de ştire, fie ea absolut neutră, să aibă puţin miez de propagandă în ea. Iată de ce în România întâlnim o cultură politică de supunere, deşi aspiraţional considerăm că avem o cultură politică participativă demnă de orice stat membru al Uniunii Europene.

Televiziunea Română a difuzat pe 23 septembrie 2007 un material obţinut cu ministrul în funcţie la acea vreme, Remeş, luând mită de la Gheorghe Mureşan. Un aspect delicat, tratat cu oarecare responsabilitate de cei de la TVR. Pentru că pentru prima dată în mulţi ani, o televiziune îşi respectă statutul de câine de pază al democraţiei, şi spune oamenilor ce se petrece realmente. Reacţia Clubului Român de Presă, care se vrea o instituţie liberă de cenzură şi care încurajează libera exprimare a fost total neaşteptată. În loc să sprijine TVR-ul, Cristian Tudor Popescu, preşedinte al CRP pune problema astfel: respectiva casetă era sau nu de interes public?

Din 2007 până în 2009, în prag de alegeri prezidenţiale, nimic nu s-a schimbat. Această anomalie prezentă în mass media românească este perpetuată drept moştenire dureroasă a fostului regim comunist.

Soluţia, utopică de altfel, este adoptarea unei legi care să dezbrace măcar formal mass media de coloratura sa politică, similar modului în care se face când este numit un Preşedinte; mai mult, dezvoltarea onestă a unui pachet de legi drastice împotriva mitei şi corupţiei.

Dar asta ar fi posibil cel mai probabil la Paştele Cailor, chiar în momentul în care plopul va face pere şi răchita micşunele, să-mi fie iertat!

Inc-o frunza, inc-o toamna

2009-09-24T17:37:00.004+03:00

Radu zice ceva de sfarsit de vacanta. Eu intreb: care vacanta?

Intr-adevar, a mai zburat o frunza galbejita dintr-un copac si-a mai venit inc-o toamna prafuita. Toamna se numara bobocii, restantele, chiriile, depresiile si se pregatesc bugetele si locatiile de Craciun si Revelion.

Ce-am facut eu vara asta? Ca nu pot sa-i zic vacanta...

Multe. Da' n-am chef sa fac o lista. Nu vreau. Sincer refuz sa trec pe-o hartie/pagina web ce mi-am propus sa fac si sa vad negru pe alb ce n-am reusit sa fac.

De ce? Eh, copchii mosului', cand o face plopu' pere si rachita micsunele, atunci o sa ma vedeti si pe mine cu planu' cincinal in brate si cu bratele pe piept, zicand: pan'aici!

Nota informativa: Acest post este scris intr-un sictir total. Distractie placuta la mare celor care au timp si nu stiu ce sa faca cu el.

Zboara puiule, zboara!

2009-09-16T19:50:00.003+03:00

Un pas mic, cat un pitic si timpul a expirat. Am mai pus lacatul pe o etapa aseara. Poate ca suna putin melancolic si trist postul asta, dar nu e asa!

Pun harta Europei pe masa si cu tintisoare mici imi marchez ultimii 3 ani din viata... S-au imprastiat precum creierii unui mafiot american din anii '70 pe peste tot.

Ne-am facut mari, copii! Atat de mari incat nu cred ca pot sa sper sa va mai adun pe toti la un loc sa va zic cat imi sunteti de dragi, cat imi e de dor de voi, dor de noi...

Intr-o septembrie calduroasa alergam dupa Cassirer prin librarii si anticariate... atunci am descoperit minunata macare ieftina de cantina si covrigii brasoveni de la Romana.

S-a dus pe apa sambetei sentimentul asta. Adrenalina unei clipe pe care stii sigur ca o simti pe moment si ca dispare in vaporii de alcool de dupa.

S-au dus clipele minunate in care ziceam "Eu sunt mic, nu stiu nimic! Am venit aici sa invat."

Copile, nu fi prost

2009-09-04T21:52:00.008+03:00

Cu un drac mic pe un umar si cu un ingeras pe celalalt, ma amuz. Ciudata mai e viata asta si plina de semne si simboluri. Poti alege sa treci neinsemnat, mereu intr-o stare de amorteala prin ea sau sa observi si sa incerci sa intelegi cate putin, cate putin din ZE BIG PICTURE.

Gara, pe timp de seara. Nordul minunatei urbe Bucuresti. 15 minute pana la plecare si-o tigara pe jumatate fumata.

Cu ochii mari si-albastri se apropie timid si imi cere o tigara. Un cercel in spranceana si-un chip de ingeras, juma' de buletin, barely legal; tinea o casca intr-o mana, era julit in cot si ajuta o doamna cu bagajul. Ma uit la el, ma uit la doamna si imi scot o casca din urechi. Credeam ca doamna era mama lui si-o cercetam mirata, cum de fumeaza... la varsta frageda pe care parea s-o aiba, de fata cu ea. Doamna insista impacientata sa imi spuna povestea lui.

18 ani si-un pic, a venit la Bucuresti, calare pe motor... in cautare de ceva... In Piata Unirii a fost acrosat de o masina condusa de o domnisoara grabita (probabil sa ajunga la timp sa se schimbe pentru club, deh, e vineri seara). Fara bani, fara telefon, cu motocicleta lovita si fara benzina... spera sa ajunga acasa.

- Orasul asta e prea mare?
- Nu-mi place deloc in Bucuresti. Am venit pentru ca trebuia. Tot ce vreau e sa ajung acasa.

I-am dat cartea mea de vizita si i-am luat numarul de telefon. Ne-am despartit cu promisiunea ca ma suna in 3 ore, in timp ce ma imbratisa si ma saruta pe obraz, bucuros ca avea acum suficienti bani pana acasa si 5 tigari in casca.

M-am urcat in tren fara sa ma uit inapoi, de teama ca n-o sa ma pot indura sa-l las acolo. Dracul meu mic imi zice ca mi-am luat o teapa la sentiment. Ingerasul imi canta melodia de mai jos... "copile nu fi prost, orasul e departe..."

Furtuna

2009-09-02T01:38:00.006+03:00

Am mai vazut furtuni, dar n-am mai simtit una atat de puternic precum am simtit-o pe cea de duminica noaptea. Sa zicem ca a fost o furtuna mai speciala... o furtuna de emotii, o furtuna de idei, o furtuna care e vie si te consuma, o data cu apa care smulge bucati din bulgarii de pamant.

A inceput cu Keep Talking. Ploaia acoperea integral parbrizul "decapotabilei" rosii si din urechea exterioara spre cortex se scurgeau cuvintele: "all we need to do is ... keep talking".

Nu trebuia sa fie asa. Mergeam incetisor spre casa.
- Da mai tare!
- Calca frana!

In mijloc de camp, m-am dat jos din masina imbracata in rochia de seara diafana si am asteptat sa ma ploua. Rochia mi se lipise deja de piele si eu imi doream sa nu ma simt Comfortably Numb.

Am auzit ca ti se schimba destinul daca te uiti in lumina fulgerelor prea atent. M-am simtit ca-n "La tiganci" in acea noapte... cautand o iubire.
In stanga, la volan, era cineva* care tanjea chiar mai mult decat mine dupa EA...

* Pentru explicatii... cititi-l.

Lasa-ma sa fiu eu

2009-08-29T20:11:00.006+03:00

Prea multe vorbe, prea multe discutii fara nici un fel de substanta. Eu gresesc, tu gresesti, noi gresim. Alege! Sa ai dreptate sau sa fii fericit. Ai impresia ca nu e cum vrei tu. Dar uiti ca ceea ce vrei tu se schimba din 5 in 5 minute. Eu mint, tu minti, noi mintim. Accepta! Nimeni n-o sa-ti spuna mereu adevarul in fata, nici macar tu nu o sa ti-l spui tie mereu. Nici tu nu te cunosti. Candva vei fi surprins de tine. Prea multe solutii la probleme inexistente. E chiar asa de greu sa fii linistit? Lasa-te pe mana mea. Poate am sa te duc undeva... Daca sunt aici si n-am plecat pana acum... N-ar trebui sa stii deja de ce fac asta? Da-mi un motiv, daca exista vreun motiv... Sa jocul teatrul ala de papusi in care sunt intocmai omul care te tine aproape pentru ca te face sa suferi. Si vanatorul si prada obosesc la un moment dat in cursa aia... Lasa-ma sa fiu EU!

Cand iubesti e ca si cum ai avea o Dacie

2009-08-29T18:45:00.007+03:00

Stiti analogia aia de doi bani cu sfoara? Iubirea ca sfoara, daca se rupe si ii faci nod nu mai e acelasi lucru.

Ni se trage din mitologia greaca, unde destinul era un fir pe care Soarta il torcea constiincioasa, iar moartea era asociata cu ruperea acelui fir. Pentru japonezi, dragostea e firul rosu care uneste destine...

Si uite asa, te trezesti ca ti se spune ca nodurile distrug unitatea si cursivitatea frumoasa a firului numit relatie. Parerea mea e ca analogia asta e slaba si lacunara. Daca stii sa faci noduri marinaresti inseamna ca repararea legaturii tale e indestructibila? Sau extrem de durabila? Pe naiba...

Cand iubesti e ca si cum ai avea o Dacie 1300... Mai sufli in jiglere, iti mai pica o planetara, mai iti rupi o pereche de sandale impingand la ea... Iubirea nu e precum o masina nemteasca, sa mearga struna pana la 300 000 de km. Mereu mai repari cate ceva, mai fixezi altceva, tot timpul investesti in ea, iar confortul pe care il obtii e net inferior sentimentului inegalabil ca e ta! Asa cum e ea, e a ta.

Sunt sentimentele tale investite acolo. Si chiar daca nu merge struna, tot te duce undeva. ;)

Ticalosi fara glorie (2009)

2009-08-28T15:43:00.006+03:00

Quentin Tarantino loveste din nou! Un pic gore, cu supradoza de realism si umor negru, cel mai recent film al regizorului Pulp Fiction si Kill Bill, Ticalosi fara glorie (in original Inglorious Basterds) te electrizeaza dincolo de ecranul imens de cinematograf, aruncandu-te intr-un vertij de emotii contradictorii: teama, scarba, placere, altruism, iubire, razbunare.

Sa zicem ca povestea in sine parea epuizata de-a dreptul. Cate filme despre Holocaust, al doilea razboi mondial si Hitler nu au iesit pana acum pe ecrane? Ai crede ca ai vazut cam tot ce se poate...
Dar acesta nu e un film care sa iti smulga de pe buze " - Saracii! Ce bine ca noi n-am trait sa vedem evreii tarati in lagare si omorati cu barbarie..." si sa te faca sa uiti dramatismul situatiei indata ce ai iesit la bere cu prietenii a doua zi.

E versiunea Tarantino de a trata unul dintre subiectele "purulente" ale istoriei. Te vei ridica de pe scaun dorindu-ti ca istoria sa se fi scris chiar asa.

Va dau un mic indiciu pentru care merita sa va duceti sa-l vedeti: Cum ar putea Hitler si toti capii Gestapo-ului sa moara in acelasi timp? cu totul diferit fata de cum s-a scris istoria in realitate. ;)

Si pentru fete: Da, e un film cu Brad Pitt, pe alocuri chiar amuzant. Daca sunteti sensibile la violenta si sange, ori nu va duceti, ori luati pe cineva cu voi de care sa fiti sigure ca stie sa tina bine in brate. ;))

Premiera filmului va avea loc, în Romania, pe 4 septembrie 2009.

Un pic de flavour, Trailer-ul (nu spune nici macar pe sfert din furtuna de sentimente pe care o starneste filmul):

Nea Marin - sofer de taxi

2009-08-27T11:55:00.009+03:00

Natural pentru un CS care se respecta, ma plimb destul de mult prin urbea minunata ce ne serveste drept capitala. "Mica" metropola - plina de fum, agitatie, nervosi si deprimati - mai are parte si de pete de culoare, descopar eu miraculos si zambesc in coltul gurii. Culoare galbena, zic.

" - Alo, un taxi va rog! Pe Strada X, numarul Y, bloc "sapse", scara Z."

Taximetristii, colorati. Unul pasionat de gauri negre, altul "invatat" in ale vietii cu ajutorul multor versuri de manele ascultate intens, un altul mai vechi si mai invechit de plimbat 20 de ani pe strazile capitalei... si Nea Marin.

Pe Nea Marin l-am "agatat" pe la Intercontinental acum o luna. Eram obosita, satula si vroiam sa ajung cat mai repede acasa, sa ma refugiez pe balcon la racoarea brizei de etajul 6. M-a "citit" imediat.
Eram o domnisoara cu mare nevoie de zambet pe chip. Mi-a dezvaluit - pe parcursul drumului imi va fura ceva - caci este hot. Si mi-a furat un buchet de zambete, pentru ca bancurile si vorbele de duh curgeau mai fluid decat alunecau rotile masinii...

L-am intalnit din nou pe Nea Marin in dimineata aceasta. Si am povestit... si bancurile au fost de aceasta data despre blonde... si Nea Marin isi aducea aminte perfect de mine, de numele meu si de plimbarea trecuta.

Am inteles ca Nea Marin nu e doar un sofer de taxi experimentat, care isi serviseaza clientii cu dedicare si ii face cu adevarat sa "enjoy the ride"... Nea Marin nu e miliardar in Euro, ci in zambete. E unul dintre putinii oamenii setati pe partea frumoasa a vietii - debordand de optimism, ridicand semnele de incruntare de pe chipuri de dragul de a vedea inca o data ca oamenii pot zambi pentru ca el e acolo sa ii ajute.

Pe Nea Marin il gasiti la Taxi 2000. Poate veti avea norocul sa fiti clientul lui... si daca se va intampla, sa ii transmiteti din partea "domnisoarei Dora" un zambet cald. :)

House of no regrets (Chi mai)

2009-08-23T01:34:00.002+03:00

The house where I was born
Still stands for who I am
Every stone laid
Is a bridge made to my past

The house where I grew tall towers over me
Shadows bring everything back in soft light
I wouldn't change yesterday, not in my life
And so I live in a house of no regrets

There are many rooms inside my head
Corridors that wind through time, never end
They are journeys meant to be
Every house is part of me

The house where I found love lingers
Sends me shivers
Like the first time
Stairways I climb to the heights

The house where I grow old will be free of ghosts
From what I've done, I won't run, come the dark night
I wouldn't change yesterday, not in my life
The years show, I've lived in a house of no regrets

Compozitor: Ennio Morricone

Voce: Dulce Pontes

"Chi Mai"" este tema muzicala din filmul "Le Professionnel" cu Jean-Paul Belmondo. Muzica lui Ennio Morricone se regaseste pe coloana sonora a unor filme clasice bune precum: "Once upon a time in the west", "The Thing", "The Good, the Bad and the Ugly', "The Mission", "The Untouchables", "Bugsy", "Malèna", "Cinema Paradiso".

Ce-ti doreai sa fii

2009-08-20T21:18:00.002+03:00

"Si ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare?" Am auzit-o de multe ori cu totii. Intrebarea universala a copilariei, la care raspundeam intotdeauna in joaca pentru ca ziua "cand o sa fiu mare" parea atat de departe in spatele cuvintelor "sa vii devreme acasa", "ai grija pe unde umbli", "nu ai voie", "nu e bine sa...".

Abia cand am deschis ochii in liceu asupra zilelor ce urmau sa vina o data cu facultatea ne-am pus real problema "ce imi doresc sa fiu".
Dar "sa fii" nu inseamna sa faci profesionist un lucru si sa castigi un salariu pentru asta, nu-i asa? Toate aspiratiile si dorintele care se aduna cu anii ne construiesc...
E bine sa ai idealuri si sa vrei sa ajungi undeva... Dar ce se intampla cand iti dai seama ca ce-ti doreai sa fii nu seamana nici pe jumatate cu ceea ce esti? Cu siguranta socul realizarii produce ceva. O schimbare catalizatoare care pune in miscare orizontul propriilor asteptari.

Dar ce se intampla cand nu-ti dai seama? cand toti cei cu care ai "copilarit" in liceu se uita la tine cu ochi straini si dezaproba in gand ca ceea ce ai ajuns sa fii nu se suprapune, nici macar nu e coliniar cu ce-ti doreai sa fii? Daca te-ai vedea prin ochii mei si tu te-ai speria! Ce s-a intamplat cu tine pe drum?

Cand ce-ti doreai sa fii nu mai exista... cine e oglinda care minte aici?

Rapoarte Google Analytics in Excel® cu Excellent Analytics

2009-08-20T17:40:00.012+03:00

Zilele trecute am descoperit pe Twitter ca sunt urmarita de contul unei aplicatii numite Excellent Analytics. Pasiunea mea pentru metrics si KPIs m-a facut sa le acord dezvoltatorilor cateva minute de browsing printre update-uri si catre website-ul Excellent Analytics.

Ce este el defapt?

Un plugin pentru Excel® care importa date din Google Analytics, usurand foarte mult munca celor care au nevoie de rapoarte custom generate ultra-rapid.

Cum functioneaza?

1. Iti ataseaza un tab nou in meniul Excel®-ului.
2. Te loghezi la contul tau Google cu credentialele tipice: email, parola.
3. Selectezi profilul din care vrei sa extragi datele (atentie opereaza per profile, nu per account)
4. Selectezi perioada de raportare care te inteseaza (similar cu modul in care se face in Google Analytics)
5. Alegi dimensiunea/dimensiunile si subdimensiunile vizate (de exemplu dimensiunea Visitors - subdimensiunea Counts of visits)
6. Alegi metrics si submetrics vizate (de exemplu Metrics Visitor - submetrics Pageviews)
7. Aplici filtre daca este cazul (similar cu modul in care se face in Google Analytics)
8. Apesi Execute si in cateva secunde ai raportul tau custom pe care poti aplica identitatea vizuala necesara pentru buna comunicare a datelor.

Cerinte

Windows XP or Windows Vista
Microsoft Excel 2007
Google Analytics account

Development Team

Christoffer Luthman, Mark Red, Project Management & Execution
Fredrik Johansson, Dropit, First Version & Lead Development
Lars Johansson, Mark Red, Idea & Marketing

Contact

Website: www.excellentanalytics.com

Twitter: www.twitter.com/analyticsplugin

Ce am facut... ??!!! Poluare...

2009-08-19T19:08:00.006+03:00

Ce s-ar intampla daca realitatea ne-ar lovi izbitor in fata si am vedea cu ochii larg deschisi efectele inconstientei noastre?
Poluarea nu e o utopie care zgarie plamanii si stratul de ozon...

Va las sa vizionati o animatie care trateaza foarte sugestiv problema incalzirii globale cu umor, atentionand asupra marii probleme pe care civilizatia si industrialismul au creat-o climatului si biodiversitatii pe Terra. Think about that!