Ma-ntalnesc cu Decembrie in fiecare dimineata. Miroase a ceata, a portocale, a vin fiert si a ninsoare. E zgribulit, la fel ca mine. Merge grabit tare, caci lumina e putina acum. Asa rece cum e el, e imbracat in haine de sarbatoare. Straluceste frumos, ca un miraj. Daca-l primesti in casa, s-ar putea sa te tina in pat macar 3 zile... facandu-te sa arzi... si implicit sa te afunzi cu totul in papuci de casa calzi si-n cana de ceai de fructe. Iarna si sarbatorile nu ma plac pe mine. La final de an am multe linii de tras la sfarsitul unor bilanturi odioase pe care simt ca varsta-mi n-ar trebui sa imi permita sa le fac. Cate numere din agenda s-au mai dus, cate griji au lasat riduri pe chipurile parintilor mei, cate tigari am ars, cate lacrimi am stors, cate ore am stat la birou, urmarind cu privirea pe geam cum se scurge timpul, odata cu mine, pe scaunul incomod... Am mai lasat un an in urma mea... sau m-a lasat el pe mine in urma... tare in urma.
Astept sa ninga.
De principiu da, doar ca nu prea are esenta articolul tau. Mai e mult pana la rev si prea mult pana la ziua ta sa te loveasca melancoliile. Suna-ma.
RăspundeţiŞtergereInca astept sa ma suni
RăspundeţiŞtergere